De ce am ales să scriu despre acest concept? Deoarece am găsit pe site-ul Forbes un filmuleţ care mi-a atras atenţia şi pe care îl puteţi vizualiza mai jos. Şi aşa am găsit articolul de aici.
Pentru a intelege mai bine ce inseamna virtualizarea va dau urmatorul exemplu: poate aţi divizat la un moment dat hard disk computerului în mai multe partiţii (cu scopul de a gestiona mai uşor fişierele). Partitionarea hard disk–ului reprezinta in esenta formarea a doua sau mai multe partitii, care se vor comporta ca hard disk-uri virtuale.
Voi încerca să descriu acest concept. Virtualizarea înseamnă crearea unei versiuni virtuale pentru diverse elemente, cum ar fi, spre exemplu, un sistem de operare, un server, un dispozitiv de stocare a datelor sau pentru resursele de reţea. Ea permite companiilor să ruleze sisteme de operare multiple şi aplicaţii pe o singură componenta hardware, optimizând astfel resursele disponibile în termini de eficacitate cost, eficientă şi performanţă. Acestea sunt atinse prin separarea virtuală a sistemelor hardware pentru diferite sistemele de operare. Cu alte cuvinte, mai multe sisteme de operare rulează în acelaşi sistem hardware.
În 2005, ideea de virtualizare a fost adoptata mai rapid decât şi-ar fi putut imagina orice expert. Există trei mari domenii IT în care se aplică virtualizarea: virtualizarea de reţea, virtualizarea stocării de date şi virtualizarea serverului.
În continuare voi dezvolta subiectul virtualizării serverelor la care face referire şi articolul precizat la începutul articolului. Virtualizarea serverelor presupune mascarea resurselor serverului (inclusiv numărul şi identitatea serverelor fizice individuale, procesoarele şi sistemele de operare) de utilizatorii serverului. Intenţia este de a scuti utilizatorul de nevoia înţelegerii şi gestionarii unor detalii complicate legate de resursele de pe server, în timp ce numărul de resurse partajate şi de utilizări se multiplică. Astfel trebuie asigurată menţinerea capacităţii serverului de a se putea extinde mai târziu.
Acum voi reveni la invitaţia de a viziona filmuleţul a cărui temă o constituie viitoarea mare bătălie în virtualizare.
http://video.forbes.com/fvn/cio/citrix-cto-on-next-big-virtualization-battle
Ideea principală ce poate fi deprinsă este următoarea: marea bătălie constă în modul în care aplicaţiile de generaţie nouă sunt scrise şi livrate utilizatorilor. Noutatea propusă de marii jucători precum Microsoft şi Google Apps – provideri de “nori de servere” (retele de servere) consta în găzduirea de aplicaţii multiple. Spre exemplu, dacă înainte existau mai multe servere de pe care rula o singură aplicaţie, în prezent există servere care relueza mai multe aplicaţii simultan iar tendinţa este ca toate aceste aplicaţii să fie găzduite de o singură platformă virtuală.
O altă noutate constă în faptul că în trecut o aplicaţie era compatibilă cu un singur server, pe când în prezent ea este compatibilă cu mai multe servere care pot scala dimensiunea respectivei aplicaţii şi îşi pot distribui sarcinile între ele.
Articolul “The Limits Of Virtualization” vine ca o completare a materialului prezentat anterior. Virtualizarea împreună cu Cloud Computing (procesul de îmbunătăţire a tehnologiei computerizate, atât hardware cât şi software) sunt văzute ca fiind următorul trend în ceea ce priveşte sistemele computerizate folosite de companii. Aceste abordări pot salva o corporaţie de la a risipi sume uriaşe, pot îmbunătăţi eficienţa printr-o mai bună utilizare a capacităţii server-ului, şi în multe cazuri îmbunătăţesc performanţa, deoarece ele se bazează pe cele mai recente tehnologii hardware şi software.
Dar în timp ce acest lucru este considerat a fi temelia generaţiei viitoare a data center-elor (instalaţie ce gazdiueste sistemele computerizate, cum ar telecomunicaţiile şi sistemele de stocare a datelor), există anumite limitări referitoare la rezultatele ce s-ar putea obţine.
Într-un interviu acordat revistei Forbes, Dave Hart, şeful departamentului tehnologic al Presidio (furnizor de soluţii avansate de infrastructură IT şi outsorcing), a relatat ce este mit şi realitate în ceea ce priveşte virtualizarea şi Cloud Computing, din experienţa pe care a avut-o cu departamentele IT din SUA. În continuare va voi prezenta câteva aspecte interesante:
Ø Există concepţii greşite despre virtualizare. Multe companii, printre care se numără şi VMware sunt de pare că totul ar trebui virtualizat. Însă practica a demonstrat că, din motive de siguranţă şi performanţă (a intrărilor şi ieşirilor), există şi aplicaţii ce nu necesită virtualizare.
Ø Dificultatea măsurării nivelului de profitabilitate al virtualizării vs. Data center. Un exemplu în acest sens este cel al găzduirii unor aplicaţii de către Salesforce vs. găzduirea aplicaţiilor într-un data center. Până acum nu s-au strâns rezultate care să poată fi comparate şi, deci, totul pare a fi similar cu mutarea banilor dintr-un buzunar în altul.
Ø Virtualizarea este eficientă în simplificarea gestionării Data center-ului. Diminuarea numărului de servere nu conduce neapărat la simplificarea proceselor data center-elor. Eliminarea unor servere fizice face ca serverele virtuale să-şi păstreze sistemele de operare şi aplicaţiile. Structura necesară pentru patch management (o parte a managementului sistemelor) şi pentru managementul fizic din lumea reală este la fel cu cea din lumea virtuală. În unele cazuri poate să devină mai complexă datorită consolidărilor ulterioare.
Ø Uşurinţa transferării datelor de pe un server pe altul. Procesul de virtualizare a serverelor este încă la început, în faza integrării în platforma virtuală. O dată ce există un server integrat, stocarea şi programul de management al datelor şi aplicaţiilor – şi este integrat complet de către un singur furnizor – atunci se ajunge mai aproape de obţinerea unei mobilităţi pentru un transfer uşor al datelor.
Ø Problema securităţii datelor. Deoarece sunt multe căi pe care datele le pot parcurge, trebuie avută în vedere securitatea acestora, ca nu cumva să ajungă în altă parte (scurgeri/pierderi de date), mai ales în cazul părţii mobile a aplicaţiilor.
Consider că acesta este direcţia către care trebuie să se îndrepte companiile care activează în domeniul găzduirii Web, un domeniu dinamic, însă este necesar ca şi ceilalţi jucători (SAP, Oracle, RedHat, etc) să participle la “jocul” început de Microsoft. Este un pas inteligent deoarece favorizează fiabilitatea domeniilor Web şi ofere servicii de o calitate superioară, care satisfic nevoile companiilor beneficiare şi, implicit, ale clienţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu