Second life de Dorobanti

Dupa cum v-am obisnuit in articolele trecute, pornim de la intrebarea “ Daca ei au, de ce sa nu avem si noi?”

Ati observat si voi, probabil, ca sectorul entertainment s-a schimbat de la ora la ora, de la zi la zi, si am ajuns sa ne tot intrebam ce se va mai inventa pentru a ne satisface setea de distractie.

Dupa tehnologii 3D si efecte speciale ce poate fi mai captivant decat o lume in care poti sa traiesti alta viata, total diferita de cea in care esti “condamnat” in realitate. Poti sa ai ce meserie doresti, sa iti cumperi cele mai scumpe haine sau sa iti deschizi ce firma vrei.

Primele tari in care au aparut aceste lumi virtuale au fost SUA, Germania, Franta si Italia, in anul 2003. Se estimeaza pe plan mondial ca exista 16 milioane de conturi, dintre care in Romania aproximativ 50 000. (Vezi mai multe aici…)

Aparitia orasului Bucuresti pe harta second life a avut loc in 2009 si a costat aproximativ 30 000 euro, fiind realizat de o echipa de voluntari. Pentru cei ce au auzit sau au jucat Sims City, este acelasi concept, doar ca locul de desfasurare este Bucurestiul, cu cateva din atractiile turistice importante: Piata revolutiei, Palatul regal sau Ateneul cu strazile care le inconjoara. (Vezi mai multe aici…)

Bucurestiul virtual este considerat oglinda digitala a mediului de afaceri local. Se promoveaza branduri si companii locale, intr-un mod inovativ, tridimensional. Pana si BCR si-a deschis o sucursala in second life. Banii folositi se numesc dolari Linden si au un curs de schimb care variaza in functie de cerere si oferta. Valoarea tranzactiilor zilnice se ridica la peste 1,5 milioane de dolari americani.

(Vezi mai multe aici...)

(Vezi mai multe aici...)

Afacerile deschise in lumea virtuala pot aduce venituri lunare de pana la 1000 de dolari insa este nevoie de multe ore de munca. Dupa cum veti vedea in filmuletul urmator, exista oameni care au renuntat la jobul din realitate pentru a-si dezvolta afacerile virtuale. (Vezi mai multe aici…)

Cum sa nu devii dependent cand in second life nu ai griji, nu ai probleme, poti avea tot ceea ce iti doresti fara prea mari dificultati? Poti fii chiar tu acel copil de bani gata care sta la o cafea in Dorobanti. Este atat de real incat nu poti renunta, de fapt nu iti doresti sa renunti, senzatiile oferite sunt similare celor ale drogurilor.

In concluzie, cu cat tehnologiile avanseaza, oamenii sunt atrasi de lucruri ireale dar care ii fac fericiti. Standardul de viata este foarte scazut, ceea ce amplifica dorinta locuitorilor Romaniei da a-si crea propria viata. Satisfactia ireala care le este oferita o data cu succesul din second life ii face sa doreasca sa petreaca din ce in ce mai mult timp in aceasta lume virtuala.

Din punctul meu de vedere tot ceea ce se intampla este foarte periculos, cea mai mare parte a oamenilor care incep o viata in second life raman captivi si ajung sa traiasca doar prin avatarul lor. Este bine sa mai faci cate o pauza si sa visezi sau sa iti fixezi idealuri dar in final realitatea este cea care conteaza. Desi esti fericit ca poti avea tot ce iti doresti in lumea virtuala mai bine ai incerca sa obtii si in lumea reala, chiar daca este de nenumarate ori mai greu sau poate chiar imposibil.

Avatarele şi conferinţele video în timp real vs.întâlnirile de afaceri

Din ce în ce mai accentuată globalizare, inclusiv ce a afacerilor, a condus la o sporire a multi-culturalitãţii membrilor ce alcătuiesc echipele unei companii. Mai ales ca răspuns la perioadele de regres economic, întreprinderile se orientează către explorarea lumilor virtuale, pentru a-şi spori mediile de colaborare/comunicare existente.

Te-ai gândit vreodată la posibilitatea de a avea propriul avatar pe care să-l poţi utiliza online, ca reprezentare vizuală: propria persona sau alter ego? Ce ar spune acest lucru despre tine şi organizaţia pentru care lucrezi sau pe care o reprezinţi? Aici am găsit un avatar ce poate fi folosit în afaceri, putând înlocui diversele întâlniri de afaceri.

Avatarele se “infiltrează” în mediile de afaceri şi vor avea implicaţii ambiţioase asupra companiilor: de la politici la felul de a se îmbrăca al angajaţilor, comportamente şi cerinţele platformei de calcul. Conform unui raport, se estimează că până la sfârşitul anului 2013, 70% din companii vor avea ghiduri de comportament şi “dress codes” pentru toţi angajaţii (atunci când sunt online) care au avatare asociate cu o organizaţie.

Cu ochi stranii de copil şi cu o faţă albă din plastic, Telenoid R1 nu pare a fi un “instrument” serios/potrivit pentru afaceri.

Din filmuleţul de mai sus se pot observa mişcările sale sacadate. Şi în ceea ce priveşte funcţiile sale, în esenţă, valorează cât un sistem pentru video-conferinţe (~3000$), iar cu Skype se pot face cam acelaşi lucruri, dar gratuit.

Însă profesorul Hiroshi Ishiguro de la Universitatea din Osaka crede că invenţia lui răspunde unei cereri reale a pieţei de afaceri, deoarece facilitează comunicarea hiper-realã (“faţã-în-faţã”) pe distanţe mari.

"Comunicarea cu ajutorul textului este foarte limitată, şi aşa este şi conferinţa video obişnuită, dar cu Telenoid poţi simţi, de fapt, prezenţa unei alte persoane"a afirmat prof. Hiroshi Isiguro.

Cum funcţionezã Telenoid R1?

Sistemul utilizează un webcam ce urmăreşte mişcarea pentru a transmite vocea, expresii faciale şi mişcări ale capului către Telenoid, printr-o conexiune internet. Avatarul reproduce doar o aproximare a limbajului corpului uman, dar este surprinzător cât de uşor poate fi perceput ca “om”.

"Contactul vizual şi mişcările capului sunt importante pentru toată lumea, dar robotul are un design minimal, astfel încât oamenii îşi pot folosi imaginaţia pentru a-l face mai personal", spune Ishiguro.

Ishiguro consideră că această “şmecherie a minţii” ar pute avea randament, prin faptul că ar permite oamenilor (interpreţi, agenţi de vânzări, profesori) - să fie în două locuri în acelaşi timp (să nu uitãm cã “Time is money!”).

El are în curs de dezvoltare chiar şi o versiune în miniatură a lui Telenoid, "Elfoid", ce se aşteaptă să devină un rival al telefoanelor mobile obişnuite.

Să atingi şi să baţi palma cu avatarul patenerului de afaceri ar putea fi cam mult pentru moment. Dar ameninţarea reală pentru Telenoid vine de la o inovaţie rivală, care este deja mult mai utilizată.

Dezvoltatorii unor astfel de tehnologii fac o avere din vânzarea aşa-numitelor "instrumente teleprezenţă" (telepresence suits), care exploatează psihologia umană într-un mod similar cu Telenoid.

Teleprezenţa creează iluzia că birourile în care se desfăşoară video-conferinţa, amplasate oriunde pe glob, sunt de fapt parte a aceleiaşi camere. Participanţii la conferinţă sunt redaţi la dimensiuni reale pe ecrane high-definition, în timp ce iluminatul şi mobilierul încăperii sunt atent potrivite pentru a spori efectul.

Tehnologia (Polycom telepresence) a fost folosită chiar şi de o profesoară de jazz de la Manhattan School of Music, care a trecut de la sala de concerte la studiouri de învăţare la distanţă, unde predã lecţii la peste 1700 de studenţi din întreaga lume, în fiecare an.

Costuri

Telenoid R1 are un preţ rezonabil, în comparaţie cu alte tehnologii teleprezenţã ale căror costuri de instalare depăşesc 300.000$ sau 300$/h pentru închiriere. Aceasta este o investiţie mare în timpul crizei - chiar dacă companiile îşi pot reduce în timp cheltuielile de călătorie.

Într-un efort de a-şi convinge clienţii, un reprezentant al Cisco (James Campanini) a comandat unor oameni de ştiinţă independent un studiu pentru a compara video chat-ul, conferinţele telefonice de modă veche şi mesageria instant. Oamenii de ştiinţă au folosit electrozi EEG şi senzori pentru a monitoriza stresul şi atenţia. Stres mai ridicat s-a înregistrat în cazul IM (mesaje instant).

Rezulatul a fost următorul: din fericire pentru Campanini, video chat-ul a câştigat. Dar studiul a indicat şi faptul că productivitatea s-ar putea pierde din cauza dependenţei oamenilor faţă de instrumentele text (IM, SMS şi e-mail).

În concluzie, pot spune că indiferent cine ar fi câştigat “bătălia” – Telenoid, teleprezenţa sau oricine altcineva, cu siguranţă că ar fi mai eficiente decât “dependenţa” de cuvântul scris. Ba mai mult, în curând va exista posibilitatea de a-ţi vizita medicul cu ajutorul unui video chiosc.

De asemenea, aceste tehnologii ar putea “salva” banii unor bănci, prin eliminarea conceptului de “director de sucursala”. Mai dificil de analizat este modul în care clienţii bănicilor vor primi această schimbare.