Riscuri bursiere - Riscul actiunii emitentului

Din punctual de vedere al băncilor, acţiunile sunt o „pernă” împotriva variabilităţii fluxului de venituri. Ele sunt o permanentă sursă de fonduri care nu cer plăţi fixe sau plata unei dobânzi.

Absenţa acţiunilor implică o dependenţă de datorii, care conduce la incapacitatea rambursării acestora la timp, dacă rezultatele sunt sub aşteptări. Finanţarea prin emisiunea de acţiuni poate asigura de asemenea fonduri pentru rambursarea obligaţiilor mari de plată.

Acţiunea, ca parte din patrimoniul societăţii emitente, comportă un risc de capital pentru investitor, în sensul că veniturile aduse de aceasta sunt variabile în funcţie de modul de administrare a societăţii respective. Dacă compania este dizolvată, deţinătorul acţiunii este despăgubit numai după ce toate creditele au fost rambursate. Astfel, băncile prudente, nu doresc de obicei să acorde împrumuturi fără ca întreprinzătorii să furnizeze suficiente fonduri proprii.

Din punctul de vedere al întreprinzătorului, capitalul reprezintă nu numai un risc de scădere, dar este de asemenea mijlocul prin care el culege roadele începerii şi derulării unei afaceri. Dacă compania are succes, beneficiul întreprinzătorului din dividende şi valoarea crescută a acţiunilor sale pot fi mult mai ridicate decât dobânda pe care bancherul o primeşte la împrumutul lui.

Obţinerea de fonduri pentru investiţii în active pe termen lung este deseori privită drept contribuţia economică primară a pieţelor de capital. Acest punct de vedere îngust ignoră alte contribuţii importante pe care pieţele de capital le pot avea la baza dezvoltării economice.

-           Eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar

-           Mobilizarea economiilor financiare

-           Eficienţa de alocare a investiţiilor

-           Solvabilitatea sectorului societăţilor comerciale

-           Descentralizarea proprietăţii şi distribuirea avuţiei

-           Accesul societăţilor noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni.

Existența unei pieţe active pentru acţiuni, precum şi pentru alte valori mobiliare, cum ar fi obligaţiunile, creează alternative pentru sistemul bancar în ceea ce-i priveşte pe depunători, cât şi în ceea ce-i priveşte pe utilizatorii de fonduri. Depunătorii pot compara veniturile pe care le pot obţine investind în acţiuni sau obligaţiuni cu rata dobânzii la depozitele bancare, în timp ce societăţile comerciale pot compara costurile diferitelor surse de finanţare.

Pieţele de obligaţiuni care sunt lichide şi active, ajută de asemenea la diminuarea uneia dintre problemele cele mai critice ale finanţelor – disponibilitatea fondurilor pe termen lung. În timp ce investitorii doresc lichiditate, societăţile şi guvernele trebuie să se asigure de existenţa unor credite pe termen lung care să acopere activele lor pe termen lung sau, în cazul guvernelor, pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare. Tocmai pentru împăcarea acestor situaţii conflictuale sunt necesare pieţele secundare. Acestea permit noilor emisiuni de pe pieţele primare să aibă succes.