Riscuri bursiere - Riscul asupra pietei / Riscul sistematic

Conform dicţionarului de termeni financiari al editurii Herma, putem defini riscul asupra pieţei ca fiind riscul provocat de evoluția evenimentelor politice şi economice care influențează în mod obiectiv, într-un sens sau altul, totalitatea activităților dintr-o economie. Riscul sistematic este nediferențiat şi nu poate fi înlăturat. Din această categorie fac parte: riscul de ţară, riscul de schimb valutar, riscul ratei dobânzii, riscul inflației şi alte riscuri fundamentale.

Riscul de piață este cel care poate influenţa/genera pierderile cele mai mari pentru un portofoliu complex şi de aceea va trebui să-i acordăm importanţa cea mai mare în luarea unei decizii atunci când avem în vedere o investiţie.

Aşa că, vom spune ca riscul de piață sau riscul sistematic - declinul/scăderea valorii investiției (a prețului acțiunii) într-o perioadă de timp datorită mai multor cauze (schimbări economice, evenimente politice sau alți factori cu impact asupra pieței).

Oamenii din domeniul financiar vorbesc tot mai mult de faptul că evaluarea riscului este vitală pentru bănci, firme de asigurări, vânzători de mărfuri şi energie sau orice alte companii care au un portofoliu supus riscului din piață.

Calea standard de a calcula riscul investiției din piață este de a calcula deviația standard a preţurilor din trecut.

În acest caz, risc piață = volatilitate = deviația standard (istoricul prețului). În unele situații, mai ales când avem un trend solid crescător aceasta deviație a prețului este mare, însă unde este riscul pieței ? Aşa că de multe ori cea mai bună măsura a riscului pieței este distribuția scăderilor de preț. O altă măsură a cuantificării riscului de piață este calculul indicelui BETA.

O definire mai puţin uzuală a ceea ce înseamnă riscul sistematic este dată de Basarab Gogoneaţă în lucrarea „Economia riscului şi incertitudinii”, acesta afirmând următoarele:

“Ne putem imagina că activele de pe o piață sunt ca peştii dintr-un acvariu. Unii pești sunt mai mari şi mai sănătoși, alții sunt mai mici şi mai pricăjiți. Unii pești se însănătoșesc, alții se îmbolnăvesc. La fel şi randamentele activelor pot evolua pozitiv sau negativ. Unele firme merg bine (se îngrașă), iar acțiunile lor au randamente bune. Alte firme o duc mai prost sau chiar dau faliment. Toți peștii sunt însă sensibili la calitatea apei din acvariu. Dacă apa este murdară ne putem aştepta ca toţi peştii să o ducă prost. Dacă apa este curată, atunci peştii se vor dezvolta frumos. Pentru active, apa este economia în ansamblul ei. Când economia intră într-o perioadă de avânt, majoritatea firmelor profită, iar randamentele acțiunilor cresc. O recesiune va murdări apa şi va slabi unii peşti, ucigându-i pe alții.”

Pentru a defini noțiunea de risc sistemic trebuie să clarificam mai întâi conceptul de proces sistemic. Procesul sistemic este acela în cadrul căruia apariția unor informații negative despre o instituție financiară (sau chiar falimentul acesteia) declanșează o serie de efecte adverse altor instituții financiare. Un proces sistemic este considerat puternic dacă cel puțin o entitate afectată de şocul inițial va intra în faliment, deşi era solvabila înainte. În orice alt caz, procesul sistemic este considerat slab.

Numim criza sistemică, un proces sistemic puternic care implică un număr suficient de entităţi care afectează buna funcționare a sectorului financiar. Buna funcționare a sistemului financiar se referă la eficienţa cu care sunt alocate economiile deponenților către sectorul real.

Riscul sistemic este probabilitatea ca sistemul de plăţi şi decontări să nu mai funcționeze ca urmare a unor factori perturbatori, cum ar fi neîndeplinirea obligațiilor de plată de către un participant care poate să provoace dificultăți altora, declanșând o reacție în lanț şi apariția unei crize financiare.

Creșterea deosebit de puternică a volumului de decontări, extinderea acestora pe plan mondial, globalizarea şi plățile electronice cu decontare rapidă fac ca partenerii să se cunoască din ce în ce mai puțin şi să se expună la decontări care depășesc cu mult fondurile lor proprii şi posibilitățile de a obține lichiditate imediată a de valori mari.

Combinarea riscului dintre partenerii non-bancari cu riscurile dintre intermediari (bănci), poate amplifica foarte mult aspectele negative. De cele mai multe ori, datorită lipsei de informație asupra acțiunii celorlalți participanți şi a informației privind disponibilitatea băncilor de a mai acorda credite, apare fenomenul “domino”, adică în lanț. La aceasta se mai poate adăuga şi influenta altor factori ca lipsa de lichiditate, retragerea unilaterală din tranzacții angajate, vânzări rapide şi soldări care declanșează riscul sistemic.

În principiu, spectrul riscului sistemic se întinde de la nivel individual, respectiv afectarea unei singure entități de către o dificultate financiară la nivelul unei altei instituții de credit, până la cel general, respectiv cel al sectorului de activitate. De asemenea, impactul riscului sistemic se poate identifica la nivel naţional, regional sau chiar internațional.

Există o inclinație naturală de a privi procesele sistemice puternice, şi mai ales a crizelor bancare, ca fiind evenimente rare. Totuşi, crizele bancare au devenit, în ultima perioadă, din ce în ce mai obișnuite, în special în țările aflate în tranziție. În perioada 1986-2003, peste două treimi din ţările membre FMI au cunoscut probleme bancare semnificative. În multe regiuni, aproape toate economiile au trecut cel puțin o data prin experiența indezirabilă a șocurilor bancare.

Bilanțul recent, atât de costisitor, al eșecurilor sistemelor bancare, este cheia prevenirii recurentelor. Crizele bancare sunt în mod tipic complexe şi diferite unele de altele prin specificul factorilor determinanți, al modului de manifestare şi al efectelor cauzate.