The web's new walls

Continuand in acelasi spirit, aleg un nou articol din “The Economist”, de aceasta data luand la mana numarul din septembrie 2010. Sunt desigur o multitudine de articole de comentat, dar ma voi limita la subiectul ales, si anume acela privind securitatea, pirateria informatiilor introduse in campul virtual si iminentul razboi cibernetic.

Pana acum am discutat de atacuri cibernetice, despre programe antivirus si de micii hackeri care pot sta ascunsi in propriile noastre unitati. Am ales articolul “the web’s new walls” deoarece consider ca acesta va constitui o noua pisa importanta in puzzel-ul meu.

Faptul ca internetul s-a dezvoltat enorm de mult in ultimii 15 ani a facut ca interconectivitatea intre retele sa creasca din simplu motiv ca este mult mai usor si mai ieftin sa strapungi bariere situate intre academii, coropratii si consumatori.

Cu toate astea, cu cat acesta se dezvolta mai mult pe parcursul anilor, cu atat este mai greu de controlat si de tinut sub control. Din ce in ce mai mult o sa auzim de blocuri sau ziduri puse in calea accesari unor informatii fie ca vorbim de o companie sau chiar de o tara, pentru ca acestia sa isi poata promova politicile si interesele in maniera lor proprie.

“Walled Wide Web”

In articol sunt precizate o serie de astfel de ziduri care exista si dau impresia de a se extinde.
Luand intr-o ordine descrescatoare, voi incepe cu cel mai puternic zid, si anume cel la nivel national cu ar fi cel din China - “the great firewall”. Imediat in spatele Chinei, vine si Iranul, Cuba, Arabia Saudita si Vietnam. Totusi si nu pot spune ca este un element soc, faptul ca cetatenii acestor tari au parte de acces limitat la internet, avand in vedere faptul ca nici una dintre ele nu se pot lauda ca au avut parte de prea multa “libertate” de-alungul istoriei.

Un al doile zid, este cel plasat de catre corporatii, care isi creeaza un fel de “gradini imprejmuite”, o abordare care se pare a se fi stins acum o decada. De exemplu sa luam Facebook-ul, care detine un sistem intern propriu de e-mail. Utilizatorii de mobile Apple acceseaza diverse aplicatii on-line cu ajutorul unui mic software downloadabil numit si apps, in locul unui web browser.
Apple detine controlul asupra aplicatilor pe care poti sa le folosesti, limitandu-te dar, in acelasi timp, oferindu-ti un nivel mai inalt de securitate si o modelitate mult mai usoara de utilizare a produsului. Acesta a fost doar un exemplu care se refera la telefonia mobila, insa acest fenomen se va putea preta la masini, televiziune si multe altele.

Un al treile zid face referire la situatia in care operatorii de retele care sunt in cautarea unor noi metode de a face un venit vor incheia contracte cu anumite web site-uri care sunt dispuse sa plateasca un pret mai mare. Desigur ca o alta putere va fi Guvernul care poate bloca accesul la internet, o forta destul de mare cu care trebuie sa lupti; nu si daca esti un hacker suficient de bun, dar asta ramane pe articolul urmator J.

Problema care insa ramane in aer este ca, desi exista intradevar nevoie de o protectie, fie ca vorbim fata de materiale pornografice sau de intructiuni pentru a crea bombe, internetul are pana la urma un rol important in a gazdui schimburi comerciale, dezvoltare, educatie sau slujbe. In articol este precizat un argument foarte bun, si anume ca stiinta in China are foarte multe de pierdut din pricina obstructionarii informatiilor.

Din teoria comertului exterior, am invatat ca inlaturarea competitiei prin plasarea unor bariere nu conduce la nici un beneficiu real pentru nimeni si de accea orice ar trebui sa poata avea accesul la informatie...

The Hacker in Your Hardware: The Next Security Threat

“As if software viruses weren't bad enough, the microchips that power every aspect of our digital world are vulnerable to tampering in the factory. The consequences could be dire…”

Am inceput prin a posta pe bog, cu fragilitatea securitatii online, a informatiilor pe care le postam si cu cata “delicatete” aceste ne pot fi furate.
Am ales acest subiect in continuare pentru a incerca sa pun cap la cap cate o piesa din puzzle, urmand ca la final sa va pot oferi imaginea in ansamblu si pentru a o analiza impreuna.
Articolul este preluat din revista “Scientific American”, din luna august 2010, care din nou apeleaza la atentia fiecarui utilizator PC de posibilul “hacker” care sta ascuns in propriul hard.
“Mobilul pe care tu o data te bazai, deodata se blocheaza. Tastatura nu mai functioneaza si nu mai poti primi sau efectua orice apel sau mesaj. Incerci sa il inchizi si sa-l deschizi si nimic nu se schimba, incerci chiar sa scoti si bateria si ..nimic! In mod evident nu este o defectiune obijnuita. Ore mai tarziu, afli ca nu esti singurul care a intampinat aceasta problema, ci milioane de oameni isi gasesc brusc, inexplicabil telefoanele blocate. “
In articol este precizat acest exemplu, al unui caz posibil de atac, intampinat la o scara globala care isi are ca si centru de atac, circuitele integrate ale aparaturii pe care noi ne bazam zi de zi.
Circuitul este atat de complex incat un test complet ar fi imposibil de realizat pentru ca orice « microb » introdus pe codul chip-ului poate fi declansat doar la un anumit moment, cum ar fi de exemplu « Trojan horse » . Acesta isi initiaza atacul doar dupa ce a fost cu grija plasat in interiorul hard-ului.
Atacurile fizice asupra hard-ului fac ca aceste sa fie mai problematice decat atacul unui “vierme” sau virus deoarece chiar daca ei pot fi trasmisi cu lejeritate de la o unitate la alta, ei pot fi eliminati din orice sistem pe care il infecteaza; pe cand, modalitatea de a repara o unitate care a suferit in urma unui atac asupra hard-ului, inca nu a fost descoperita.
Cele mai frecvente atacuri, am fost adusa la cunostinta, ca au de a face fie cu securitatea conturilor bancare, bancomatele sau interventia pe piata bursiera.

Global security problem

Un singur chip poate fi compus din circuite proiectate in diferite locatii de pe glob, de sute de oameni care lucreaza pentru firme diferite. Globalizarea proiectarii chip-ului fac ca procesul sa fie mult mai rapid si in mod evident, mult mai ieftin. Totodata nivelul riscurilor la care acesta poate fi expus cresc, deoarece este extrem de dificil sa fie detectat un circuit “pirat” ascuns printre sute de milioane de transistori inainte ca acesta sa fie emis.

Proiectarea hardware-ului, in cifre:
1,550 – numar estimat de companii la nivel global, care se ocupa cu proiectarea circuitelor integrate, incluzand 700 din America de Nord, 600 din Asia si 250 din Europa, Orientul Mijlociu si Africa;
2,500 – numarul aproximativ al chip-urilor concepute in fiecare an;
$235 miliarde – venitul din vanzari in 2009.

Cand lucrurile nu merg bine...
Un chip care contine un Troian va functiona in mod normal pana cand hardware-ul infestat va fi declansat sa atace. Momentul declansarii poate lua diferite forme, plecand de la un moment dat fix sau un “ wake-up call “ venit din exteriorul unitatii alaturi de un pachet de date codificate.

Troianul poate executa doua tipuri de atacuri:
Atac deschis = hardware-ul infestat va inceta activitatea chip-ului
Atac inchis = nu va exista nici o semnalare in vederea circuitului infestat.

Cum sa previ un “hardware hacker”??

Practic, tu ca si utilizator, nu ai ce sa faci, decat sa speri ca bunul pe care abea l-ai achizitionat sa nu fie infestat, si ca cei care si-au facut treaba manufacturand bunul respectiv sa nu fi inclus un “pachet bonus”.
Desigur ca exista o agentie care tine sub control manufacturarea circuitelor, si anume DARPA (the Defence Advanced Research Projects Agency) care este condusa de catre Pentagon. DARPA se asigura ca intregul lant manufacturier cotine oameni de incredere care lucreaza intr-un mediu tinut sub observatie. De asemenea, agentia investeste in cercetare pentru a putea testa chipurile care urmeaza a fi amplasate in sistemul de armament american.
Ceea ce este evident, este ca sistemul are lacune serioase in ceea ce priveste siguranta informatiior si a bunului efectiv achizitionat, o situatie care odata declansata, efectul sau este iremediabil. Faptul ca, componentele unui chip sunt fabricate de catre diferiti ingineri, situati pe diferite continente, contribuie cu siguranta la sporirea factorului de risc. Cu cat sunt mai multe maini, cu atat ar trebui sa fie mai multi ochi asupra lor pentru a putea tine totul sub control.

In concluzie, va recomand sa fiti atenti la urmatoarele aspecte, pentru a sporii nivelul de siguranta a PC-ului dvs. :

- memory gatekeeper – previne orice incercare al unui sistem infestat de a accesa orice sursa de date; masura ajuta la protejarea coruperii datelor sau a spionajului.

- input/output monitor – impiedica atacul inchis- atunci cand chipul incearca sa copieze date de pe unitate catre alte surse din afara chip-ului.

- On-site block testing – protejeaza impotriva atacului troian care incearca sa infesteze un chip curat.

- Extra programmable hardware logic – permite sa introduca in carantina un anumit bloc compromis si de a-i reproduce functia.

- Attack alert system – permite altor circuite sa se protejeze singure impotriva unor atacuri iminente.

Sa avem incredere in Facebook sau nu?

Sunt destui care afirma: "daca nu esti pe facebook, nu existi". N-as dori sa le dau apa la moara. As spune mai degraba- nu esti IRL, nu existi, e mai aproape de adevar. Dar pentru o companie, prezenta pe facebook poate sa fie un lucru foarte folositor in momentul in care are la dispozitie resursele atractive pentru utilizatori. Iar daca facebook este ceva, atunci acel ceva este un HUGE BUSINESS, dar si o parghie si un instrument foarte eficent de marketing si mai ales data mining. Pentru ca marketeriii iubesc informatiile, iar facebook... se hraneste cu informatii.

Ce inseamna pentru mine, ca utilizator? Experienta mea este limitata, ma loggez cand imi aduc aminte, sau bineinteles, cand sistemul foarte smecher de mailing ma anunta ca x a facut y, si in privinta asta pot sa afirm ca facebook este... cam ca o fereastra indreptata catre prietenii mei.  La propriu- doar ca fereastra e mai mult sau mai putin deschisa in functie de cat de activi sunt ei. Pe langa lucruri practice la prima vedere- precum un calendar  excelent pentru zilele de nastere, cu atat mai mult cu cat ma anunta ca e ziua cuiva cu o saptamana inainte, dar sa nu deviez de la subiect, facebook functioneaza ca un bloc urias (probabil atat de inalt ca ar ajunge pana pe Marte), umplut cu sertare bine organizate. Si, la prima vedere, pentru ca n-am o memorie atat de buna incat sa imi aduc aminte informatii atat de vaste despre fiecare dintre prietenii mei de pe facebook  (de la ce filme le plac pana la interese obscure- lucruri pe care le-au uploadat chiar ei cu sarguinta as zice), pot apela la el pentru a scormoni diferite informatii, pentru ca "sertarele" retin orice le este oferit.

Si ce mi se pare mai interesant nu este ca respectiva informatie exista, cat faptul ca si eu mi-am oferit destule informatii, am pus destule "like-uri" incat atunci cand cineva vrea sa vizualizeze respectivele informatii, sa imi poata alcatui un profil: "aha, asculta ceva muzica ciudata de care n-am auzit, ihh, inca se uita la filme de alea alb negru, probabil n-are altceva mai bun de facut, bun, ii place x, haha y e mai tare, n-a auzit si el  de z [...]" si asa mai departe. Si asta nu e neaparat un lucru bun, pentru ca putem avea probleme daca cineva se hotaraste sa faca putin social engineering.

Unde bat cu monologul asta? Eu unul sunt destul de paranoic incat sa imi setez optiunile de privacy destul de strict, si, pe langa asta, sunt foarte reticent sa folosesc ORICE aplicatie de pe facebook pentru ca sunt constient ca daca o folosesc, toate datele mele- sa le spun personale, ajung in mainile detinatorului aplicatiei. Bun, inteleg ca "e un pret pe care trebuie sa il platesc" pentru a folosi jucariile de pe facebook, dar nu sunt dispus sa fac asta. Asa ca intr-un mod pasiv-agresiv ma lupt pentru protejarea informatiilor mele.

Dar, la fel ca voi, fac o greseala. Sunt atat de incapatanat si de pornit impotriva aplicatiilor facebook incat nu imi dau seama ca... facebook  OWNS me- the virtual me. EI au informatiile mele. Iar cu gandul asta va invit sa va uitati la un documentar despre nasterea facebook si sa vedeti in mainile CUI stau informatiile respective. Sigur ati auzit / citit de The Social Network.

Dar trailerul, foarte emotionant si dramatic de altfel, este cel pe care Sony Pictures l-a realizat pentru a va atrage la cinema, nu spune decat in linii mari de unde a pornit totul. Nu pot oricum sa va oblig sa va uitati la el si intr-un fel imi este destul de greu sa recomand filmul la cinema, dar, tocmai pentru ca stiu ca FOLOSITI facebook, va trag putin de maneca si sa soptesc ca sa nu auda nimeni: e pe torrente (so is everything else). SHH! Am auzit si eu de la cineva, nu stiu.

Dupa ce am vizionat filmul, primul meu gand a fost: wow, ce nesimtit e Mark Zuckerberg (creatorul facebook).

Al doilea: are 6 miliarde de dolari, iar facebook valoreaza 11,5. De ce este atat de valoros facebook? Pentru ca este cel mai mare data pool structurat din lume, accesul e gratuit si e un instrument extraordinar de marketing.

Si al treilea gand a fost, la naiba, eu am incredere in facebook?! Cred ca de acum o sa incep sa folosesc cu rol de anectoda IM-urile lui Mark Zuckerberg cu unul dintre prietenii lui, de pe vremea cand avea 19 ani si concepea facebook:

Zuck: Yeah so if you ever need info about anyone at Harvard

Zuck: Just ask.

Zuck: I have over 4,000 emails, pictures, addresses, SNS

[Redacted Friend's Name]: What? How'd you manage that one?

Zuck: People just submitted it.

Zuck: I don't know why.

Zuck: They "trust me"

Zuck: Dumb fucks.

Mark este poate ceva mai matur acum, dupa 6 ani de la respectivul schimb de replici. Si isi da seama ca, cel putin pentru o parte dintre utilizatorii facebook, privacy is important. Dar asta nu inseamna ca acealasi lucru este valabil pentru orice site pe care va inscrieti si va completati informatiile. Si, poate lucrul cel mai important, niciodata nu folositi aceeasi  parola pe care o aveti la e-mail cand va faceti conturi... oriunde. Ideal este ca fiecare cont, indiferent despre ce e vorba, sa aiba ALTA PAROLA. De ce? Pentru ca atunci cand v-ati inscris pe site-ul x, probabil v-au cerut si adresa de mail, iar acum au si parola pentru ea.  

Paranoia mea este mai mult sau mai putin fondata;  dar este fondata pe ideea ca informatiile respective AU O VALOARE.  Stiu asta. Si daca ne gandim putin la posibilitatile pe care le ofera informatiile a cateva mii de oameni (nu indraznesc sa spun 500 milioane si sa afirm ca facebook poate vinde tot ce vrea) pentru orice efort de marketing pana la urma, lucrurile sunt destul de serioase.  Oare cat ar plati o firma puternica pentru informatiile pe care le punem pe profil?

Hei, de ce sa platesti pentru ele, ia-le! Daca sunteti pe facebook aveti o sansa din cinci ca informatiile voastre sa fie la indemana ORICUI  multumita unui binevoitor care a postat informatiile a peste 100 de milioane de utilizatori facebook pe thepiratebay.

In realitate, informatiile respective nu sunt chiar atat de importante, dar existenta lor in aceasta forma arata ca nu e nevoie decat de putina ingeniozitate pentru un data mining serios. Daca putem "inghtiti" si mai multe date structurate de la facebook, ajungem in paradisul statistic. Putem afla pentru ce exista cerere, pentru ce nu, cat de succes a fost campania publicitara x, cat de agreat este un brand, cum se comporta competitia in mediul digital, si o sumedenie de lucruri la care nici unul dintre noi nu se gandeste, dar care pot avea aplicatii comerciale intr-un fel sau altul.

Dar ce am cu aplicatiile facebook? Nimic personal. Dar e ca si cum ai incredinta unui copil de 5 ani o ciocolata si i-ai spune sa aiba grija de ea.  Nu e nevoie sa spun ce va face cu ea. Dar copilul e nevinovat in fond... Nu se poate abtine. Problema este ca aplicatiile respective iti promit ca  datele date sunt in siguranta la ei si doar la ei.  Dar va jucati Farmville? Mafia Wars? Ati fost deja vanduti- si probabil n-o stiti. 

Asa ca trebuie sa spun asta: Mark Zukerberg, facebook, app developers, EARN MY TRUST. Information is BIG BUSINESS.