Sa avem incredere in Facebook sau nu?

Sunt destui care afirma: "daca nu esti pe facebook, nu existi". N-as dori sa le dau apa la moara. As spune mai degraba- nu esti IRL, nu existi, e mai aproape de adevar. Dar pentru o companie, prezenta pe facebook poate sa fie un lucru foarte folositor in momentul in care are la dispozitie resursele atractive pentru utilizatori. Iar daca facebook este ceva, atunci acel ceva este un HUGE BUSINESS, dar si o parghie si un instrument foarte eficent de marketing si mai ales data mining. Pentru ca marketeriii iubesc informatiile, iar facebook... se hraneste cu informatii.

Ce inseamna pentru mine, ca utilizator? Experienta mea este limitata, ma loggez cand imi aduc aminte, sau bineinteles, cand sistemul foarte smecher de mailing ma anunta ca x a facut y, si in privinta asta pot sa afirm ca facebook este... cam ca o fereastra indreptata catre prietenii mei.  La propriu- doar ca fereastra e mai mult sau mai putin deschisa in functie de cat de activi sunt ei. Pe langa lucruri practice la prima vedere- precum un calendar  excelent pentru zilele de nastere, cu atat mai mult cu cat ma anunta ca e ziua cuiva cu o saptamana inainte, dar sa nu deviez de la subiect, facebook functioneaza ca un bloc urias (probabil atat de inalt ca ar ajunge pana pe Marte), umplut cu sertare bine organizate. Si, la prima vedere, pentru ca n-am o memorie atat de buna incat sa imi aduc aminte informatii atat de vaste despre fiecare dintre prietenii mei de pe facebook  (de la ce filme le plac pana la interese obscure- lucruri pe care le-au uploadat chiar ei cu sarguinta as zice), pot apela la el pentru a scormoni diferite informatii, pentru ca "sertarele" retin orice le este oferit.

Si ce mi se pare mai interesant nu este ca respectiva informatie exista, cat faptul ca si eu mi-am oferit destule informatii, am pus destule "like-uri" incat atunci cand cineva vrea sa vizualizeze respectivele informatii, sa imi poata alcatui un profil: "aha, asculta ceva muzica ciudata de care n-am auzit, ihh, inca se uita la filme de alea alb negru, probabil n-are altceva mai bun de facut, bun, ii place x, haha y e mai tare, n-a auzit si el  de z [...]" si asa mai departe. Si asta nu e neaparat un lucru bun, pentru ca putem avea probleme daca cineva se hotaraste sa faca putin social engineering.

Unde bat cu monologul asta? Eu unul sunt destul de paranoic incat sa imi setez optiunile de privacy destul de strict, si, pe langa asta, sunt foarte reticent sa folosesc ORICE aplicatie de pe facebook pentru ca sunt constient ca daca o folosesc, toate datele mele- sa le spun personale, ajung in mainile detinatorului aplicatiei. Bun, inteleg ca "e un pret pe care trebuie sa il platesc" pentru a folosi jucariile de pe facebook, dar nu sunt dispus sa fac asta. Asa ca intr-un mod pasiv-agresiv ma lupt pentru protejarea informatiilor mele.

Dar, la fel ca voi, fac o greseala. Sunt atat de incapatanat si de pornit impotriva aplicatiilor facebook incat nu imi dau seama ca... facebook  OWNS me- the virtual me. EI au informatiile mele. Iar cu gandul asta va invit sa va uitati la un documentar despre nasterea facebook si sa vedeti in mainile CUI stau informatiile respective. Sigur ati auzit / citit de The Social Network.

Dar trailerul, foarte emotionant si dramatic de altfel, este cel pe care Sony Pictures l-a realizat pentru a va atrage la cinema, nu spune decat in linii mari de unde a pornit totul. Nu pot oricum sa va oblig sa va uitati la el si intr-un fel imi este destul de greu sa recomand filmul la cinema, dar, tocmai pentru ca stiu ca FOLOSITI facebook, va trag putin de maneca si sa soptesc ca sa nu auda nimeni: e pe torrente (so is everything else). SHH! Am auzit si eu de la cineva, nu stiu.

Dupa ce am vizionat filmul, primul meu gand a fost: wow, ce nesimtit e Mark Zuckerberg (creatorul facebook).

Al doilea: are 6 miliarde de dolari, iar facebook valoreaza 11,5. De ce este atat de valoros facebook? Pentru ca este cel mai mare data pool structurat din lume, accesul e gratuit si e un instrument extraordinar de marketing.

Si al treilea gand a fost, la naiba, eu am incredere in facebook?! Cred ca de acum o sa incep sa folosesc cu rol de anectoda IM-urile lui Mark Zuckerberg cu unul dintre prietenii lui, de pe vremea cand avea 19 ani si concepea facebook:

Zuck: Yeah so if you ever need info about anyone at Harvard

Zuck: Just ask.

Zuck: I have over 4,000 emails, pictures, addresses, SNS

[Redacted Friend's Name]: What? How'd you manage that one?

Zuck: People just submitted it.

Zuck: I don't know why.

Zuck: They "trust me"

Zuck: Dumb fucks.

Mark este poate ceva mai matur acum, dupa 6 ani de la respectivul schimb de replici. Si isi da seama ca, cel putin pentru o parte dintre utilizatorii facebook, privacy is important. Dar asta nu inseamna ca acealasi lucru este valabil pentru orice site pe care va inscrieti si va completati informatiile. Si, poate lucrul cel mai important, niciodata nu folositi aceeasi  parola pe care o aveti la e-mail cand va faceti conturi... oriunde. Ideal este ca fiecare cont, indiferent despre ce e vorba, sa aiba ALTA PAROLA. De ce? Pentru ca atunci cand v-ati inscris pe site-ul x, probabil v-au cerut si adresa de mail, iar acum au si parola pentru ea.  

Paranoia mea este mai mult sau mai putin fondata;  dar este fondata pe ideea ca informatiile respective AU O VALOARE.  Stiu asta. Si daca ne gandim putin la posibilitatile pe care le ofera informatiile a cateva mii de oameni (nu indraznesc sa spun 500 milioane si sa afirm ca facebook poate vinde tot ce vrea) pentru orice efort de marketing pana la urma, lucrurile sunt destul de serioase.  Oare cat ar plati o firma puternica pentru informatiile pe care le punem pe profil?

Hei, de ce sa platesti pentru ele, ia-le! Daca sunteti pe facebook aveti o sansa din cinci ca informatiile voastre sa fie la indemana ORICUI  multumita unui binevoitor care a postat informatiile a peste 100 de milioane de utilizatori facebook pe thepiratebay.

In realitate, informatiile respective nu sunt chiar atat de importante, dar existenta lor in aceasta forma arata ca nu e nevoie decat de putina ingeniozitate pentru un data mining serios. Daca putem "inghtiti" si mai multe date structurate de la facebook, ajungem in paradisul statistic. Putem afla pentru ce exista cerere, pentru ce nu, cat de succes a fost campania publicitara x, cat de agreat este un brand, cum se comporta competitia in mediul digital, si o sumedenie de lucruri la care nici unul dintre noi nu se gandeste, dar care pot avea aplicatii comerciale intr-un fel sau altul.

Dar ce am cu aplicatiile facebook? Nimic personal. Dar e ca si cum ai incredinta unui copil de 5 ani o ciocolata si i-ai spune sa aiba grija de ea.  Nu e nevoie sa spun ce va face cu ea. Dar copilul e nevinovat in fond... Nu se poate abtine. Problema este ca aplicatiile respective iti promit ca  datele date sunt in siguranta la ei si doar la ei.  Dar va jucati Farmville? Mafia Wars? Ati fost deja vanduti- si probabil n-o stiti. 

Asa ca trebuie sa spun asta: Mark Zukerberg, facebook, app developers, EARN MY TRUST. Information is BIG BUSINESS.