Indonesia – eat, pray and tweet

Cine s-ar fi gândit ca ţara cu cea mai numeroasă populaţie de religie musulmană va deţine un loc fruntaş în rândul utilizatorilor social media ? Este adevărat… Indonezia (căci despre aceasta era vorba) se remarcă prin ocuparea locul 2 ca piaţă pentru Facebook (30 de milioane de utilizatori), respectiv locul 3 pentru Twitter.

Având în vedere ca doar 20% din populaţia ţării nu are acces la Internet (populaţie ce se ridică la 230 de milioane de utilizatori), este de înţeles de ce foarte mulţi au ajuns utilizatori de servicii social media.

Premisele care au permis adoptarea rapidă a fenomenului socializării online sunt : simpatia pentru publicitate, indiferenţa locuitorilor faţă de securitatea datelor personale şi uşurinţa cu care se aliniază trendurilor. Toată activitatea reţelor sociale active în Indonezia au în centru ideea de crea prietenii şi localizare a acestora în timp şi spaţiu.

Bineînţeles că principalul obiectiv al companiilor care investesc în sectorul serviciilor social media din Indonezia (de exemplu Yahoo a preluat o reţea social Koprol) este cum pot obţine bani în urma acestor investiţii. Deşi o piaţă cu potenţial, serviciile operatorilor de telefonie mobilă sunt foarte ieftine, iar terminalele pot fi achiziţionate la preţuri modice (un smartphone de 30-40$ datorită produselor chineze). În aceste condiţii, indonezienii sunt obişnuiţi să plătească sume foarte mici pentru anumite servicii, încât obţinerea unui profit prin social media întârzie să apară. Cu toate acestea, nu trebuie uitat faptul că ei preferă să utilizeze telefoanele mobile pentru a păstra legătura cu prietenii în pofida PC-urilor, deci potenţialul pentru a obţine profit există.

Luând cazul Facebook sau Google, se ştie că principala sursă de venit o reprezintă publicitatea postată pe paginile site-urilor, care atrag potenţiali clienţi, dar această schemă de monetizare nu poate fi folosită si pe piaţa indoneziană din cauză că puţine persoane au un cont bancar sau carte de credit (care ar putea fi folosite pentru tranzacţiile online), plata pentru diverse produse achiziţionate online făcându-se de obicei prin transfer bancar. De aici a reieşit şi necesitatea utilizării unui sistem de plată de tip barter, unde moneda folosită să fie una virtuală sau bunuri, dar acest mecanism implică şi terţe părţi (prestatorii telecom), care diminuează din potenţialele câştiguri.

Şi totuşi există şi un exemplu de companie care a reuşit să scoată în 2010 profit dintr-o reţea socială pentru terminalele mobile. Mig 33 a format o comunitate de 4000 de comercianţi din 150 de ţări care oferă credite virtuale utilizatorilor reţelei, acestea putând fi folosite pentru a trimite mesaje prietenilor, jocuri online sau cadouri virtuale. Seamănă un pic cu sistemul folosit în Farmville (faimosul joc oferit de Facebook), unde lucrurile chiar au luat o amploare şi mai mare, utilizatorii Farmville putând chiar cumpăra credite virtuale folosing bani reali. Nu cred că va fi cazul indonezienilor, care abia sunt deschişi spre un astfel de sistem monetar virtual.

Încă un aspect de luat în calcul în analiza pieţei social media indoneziene este identitatea virtuală însuşită de utilizatori. Fiind vorba de o ţară musulmană unde există anumite restricţii cu privire la vestimentaţie şi înfăţişare, era de aşteptat ca utilizatorii online să prefere utilizarea unui avatar ce înfăţişează un personaj cu părul blond şi ochi gri decât o poză reală a unei persoane cu părul şi ochii negri. Această tendinţă este sesizată la nivelul întregii Asii de Est, de aceea orice întreprinzător din domeniul high-tech dornic să pătrundă pe una din aceste pieţe poate lua în calcul analiza şi pătrunderea pe piaţa Indoneziei mai întâi, şi pe urmă să aibă în vizor extinderea acesteia.

Gândindu-mă acum la dimensiunea pieţei indoneziene (230 de milioane de locuitori), mi-am adus aminte de un fenomen ce m-a surprins în timpul excursiei mele în Vietnam (80 de mil de locuitori). Acolo, toată lumea avea un smartphone: de la iPhone, terminale pe Android sau Symbian, Blackberry, până la cele mai simple telefoane inteligente produse de vecinii lor chinezi (copii destul de reuşite ale Blackberry). Cu toate acestea, deşi terminalul oferea suficiente funcţionalităţi, acestea nu erau folosite la maximum, pentru că implicau traficul de date. În ţările din Asia, accesul la Internet de pe telefonul mobil este un serviciu mult peste puterea de cumpărare a consumatorului de rând, de aceea multe din beneficiile pe care o reţea socială le-ar putea aduce atât utilizatorului, cât şi întreprinzătorului, sunt diminuate de astfel de constrângeri financiare. Rămâne de văzut ce direcţie va lua fenomenul social media în condiţiile ascensiunii Chinei ca şi mare putere economică, cât şi a celorlalte ţări care au devenit deja destinaţii preferate pentru outsourcingul din IT.

“INTRAREA BIG BROTHER ÎN SCENĂ” SAU SOCIALIZAREA ÎN REŢELELE MOBILE

Este cunoscut faptul că, prin însăşi esenţa sa, omul este o fiinţă socială. Plecând de la acest truism, “minţi sclipitoare” au exploatat această realitate şi au reuşit să o transforme în bani (chiar mulţi). După părerea mea, premisa de la care s-a plecat a fost următoarea: fiinţele umane au trăit dintotdeauna în comunităţi care s-au extins ori de câte ori s-a ivit vreo ocazie. Internetul a oferit comunităţilor posibilitatea de a relaţiona, astfel s-au reînnodat prietenii vechi şi s-au realizat altele noi. Mai nou, telefoanele mobile au caracteristici unice care pot extinde această experintă.

Sursa informaţiilor pe care doresc să la comentez se află aici. Ideea de bază este următoarea: o companie americană a lansat o aplicaţie pentru smart-phone care permite utilizatorului Facebook să-şi localizeze prietenii, dar mai mult, companiile pot folosi respectiva aplicaţie în vederea realizării publicităţii targetate (sau chiar mai mult de atât). Însă apare o problemă: folosirea respectivei aplicaţii poate afecta în vreun fel intimitatea utilizatorilor? În încercarea de a găsi un rapuns voi dezvolta ideea conturată mai sus.

Social Networking-ul este acum prezent şi în “reţeaua mobila”. Compania americană Centrl pune (în mod gratuit) la dispoizitia utilizatorilor iPhone, BlackBerry şi a celor care folosesec sistemul de operare Android o aplicaţie ce perimte localizarea prietenilor de pe Facebook care se afla în preajmă şi cărora li se pot trimite mesaje instantanee. Practic, aplicaţia foloseşte o hartă care “adună prietenii de pe drum” şi îi “teleportează” pe Web.

Însă aplicaţia poate fi folosită şi cu un scop mai “bănos” - retailerii pot trimite cupoane/invitaţii pe telefon potenţialilor clienţi care se afla în zonă.

Faptul că tot mai multe persoane sunt atrase de mirajul “socializării virtuale” a fost sesizat şi de Apple. Conform previziunilor unui studiu realizat iSuppli (www.isuppli.com), vânzările de telefoane inteligente Apple ar putea depăşi în următorii 3 ani valoarea de 400 milioane unităţi la nivel global (asta in cazul variantei pesimiste) iar perspectiva de a putea localiza orice persoana din SUA, aflata in vecinatatea unui reper, cu ajutorul telefonului din buzunarul acesteia, ofera celor din industria hi-tech o viziune precauta, datorata actualei recesiuni, care pare ca nu se mai sfârşeşte. Chiar şi asa, mulţi dezvoltatori de software se orienteazã cãtre aplicaţii destinate localizarii prietenilor cu ajutorul dispozitivelor iPhone, T-Mobile G1 şi BlackBerry.

Nici companii precum Google nu au rămas insensibile la acest fenomen ce capătă amploare. Astfel, a fost lansat Google Latitude ce permite celor care au optat pentru acest program să fie localizaţi pe hartă de către familie şi prieteni. Şi Yahoo a pregătit o o aplicaţie similară pe care a lansat-o pe Facebook, Friends on Fire, care permite celorlalţi accesul la locaţia în care te afli. Deocamdată, Loopt este ”pionier“ cu resurse, simplu de utilizat şi intuitiv, acesta a fost prezentate în spoturi tv alături de iPhone.

Facebook şi MySpace, intens folosite şi pentru aplicaţiile ce permit localizarea, au în vedere colaborarea şi cu alţi dezvoltatori de software, pentru a face şi alte platforme compatibile.

Mai mult, Jeff Chester, director executiv al Centrului pentru Democraţie Digitală a lansat o idee şi mai îndrăzneaţă: având în vedere amploarea fenomenului, e foarte probabil ca viitorul preşedinte al SUA să fie ales pornind “de la cine ne localizează prin intermediul telefoanelor mobile”.

Dificultăţi apărute

Mulţi s-au arătat a fi îngrijoraţi în privinţa noului fenomen. Avocaţi din SUA consideră că folosirea respectivelor aplicaţii solicită utilizatorilor de smart-phone-uri prea multe informaţii necesare conectării. Şi aşa apare problema: cei care colectează datele de multe ori nu sunt interesaţi numai de locul de unde îşi face cineva cumpărăturile ci şi de tipul achiziţiei, cât de mult cheltuieşte şi cu cine se împrieteneşte. "Esenţa problemei rezidă în faptul că modelul de afaceri pe care le-au dezvoltat pentru publicitate pe mobil este unul prin care o mulţime de date sunt colectate şi profilul utilizatorului este analizat", spune Chester. Astfel, viaţa personală a individului este puternic afectată.

Perspective

În ceea ce priveşte viitorul foarte apropiat, potenţialul oferit de socializarea prin reţelele mobile pentru publicitate - trimiterea de anunţuri de vânzare, cupoane şi alte oferte pentru cineva din apropiere - este idilic pe hârtie, însă investiţii majore nu au fost făcute încă. Şi acest lucru ar putea încetini dezvoltarea fenomenului. Până în prezent, cei mai mulţi par a se baza pe investitori “îngeri” şi pe capital de risc.

Retailerii şi Mobile Social Networking

Mulţi retaileri încă nu înţeleg procesul, spune David Berkowitz, director de media emergenta şi strategia clientului al firmei de reclama online 360i. Departamentele lor de marketing, spune el, considera că publicitatea este on-line sau nu. Dar în acest caz publicitatea este un hibrid. Acesta începe online şi direcţionează consumatorii nu la site-uri ci la locaţii (brick-and-mortar sites).

Acest tip de sobrietate nu este îmbrăţişata şi de industria mobila, care tinde să afişeze exuberanţa visătoare a epocii dotcom. Un exemplu este Where (iPhone, G1, BlackBerry), un instrument puternic, sigur, care permite utilizatorilor să-şi găsească nu doar prieteni prin intermediul Facebook ci şi propriul "Buddy Beacon" cu ajutorul căruia pot găsi, de asemenea, trailere pentru filmele ce rulează în cinematografele din apropiere, benzină ieftină şi mâncare excelentă.

Sfaturi

Pentru cei interesaţi să înceapă o afacere în acest domeniu, două lucruri sunt esenţiale:

§ capitalul de risc şi

§ afilierea la agenţii mari de publicitate pentru a putea lansa aplicaţii inovatoare.

E adevărat că în ultima perioadă start-up-ul susţinut de capitalul de risc a cunoscut un recul în comparaţie cu câţiva ani în urmă, dar încă există un interes în creştere pentru domenii noi precum cel al socializării.

Concluzii

v Centrl este o “fereastră” către reţelele sociale (Facebook, MySpace, Hi5, Friendster, etc) prin care prieteni şi magazine pot fi găsite rapid. Acest serviciu se adresează şi marketer-ilor interesaţi în colectarea unor informaţii valoroase despre consumatorii ţintă (ba mai mult, doar despre aceia care se întâmplă să fie în apropiere) => înlocuirea publicităţii tradiţionale, conturarea unei noi ere în telecomunicaţii.

v În ceea ce priveşte găsirea unui răspuns pentru întrebarea lansată (afectarea intimităţii personale), am ajuns la următoarea concluzie: este foarte posibil ca în viitor, anumite date (alături de cele privind localizarea, să mai figureze şi altele referitoare la etnie, venituri, etc) să se afle la dispoziţia cuiva => Big Brother ţi-ar putea urmări fiecare mişcare, preferinţă, viciu şi achiziţie. Nu ar fi ceva prea comod... Însă rămâne la alegerea fiecăruia.