Ce preţuri găseşti la Bon Prix România comparativ cu alte ţări

Bonprix este o firmă de vânzări la distanţă, care face parte din cel mai mare concern din branşă – OTTO Versand, Hamburg. Îşi desfăşoară activitatea în cele mai mari ţări europene: Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Elveţia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Rusia. Oferta este pusă la dispoziţie prin intermediul site-ului http://www.bonprix.ro/ sau prin intermediul catalogului, care se poate comanda gratuit. Toate articolele bonprix sunt protejate de un sistem avantajos de restituiri şi reclamaţii. Articolele găsite în catalog sunt importate din întreaga lume, procesul de productie fiind atent supravegheat de catre firma. Principalii clienţi ai firmei bonprix sunt reprezentantele sexului frumos, dar ofera produse atât bărbăteşti cât şi pentru copii.
Toate comenzile făcute prin poştă, telefon, fax sau Internet sunt realizate imediat.Bonprix – cumpărături făcute fără necesitatea de a ieşi din casă, fiecare îşi poate găsi ceva atrăgător pentru sine beneficiind de mărimea dorită şi un preţ bun.
http://www.bonprixservice.de/uk/about_bonprix.html?pAnzWkorb=0&id=1164134004778374348-0-4cd904e7&myShopName=#false
Lansat de curând în România, magazinul online de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesoriii Bon Prix promite preţuri bune pentru cei care nu mai au timp să meargă la cumpărături. Bon Prix este o firmă de vânzări la distanţă şi are filiale în mai multe ţări
Comparativ însă cu preţurile practicate în celalte ţări unde Bon Prix mai are magazine, unele produse din catalogul Bon Prix din România sunt mai mari. În unele cazuri, articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte sau accesorii marca Bon Prix comercializate la noi au preţuri puţin mai mici sau la fel ca cele din cataloagele Bon Prix din alte ţări, precum Marea Britanie (http://www.plus-size-tall.com/bon-prix-uk-has-a-little-know-big-men-clothing-corner-at-a-good-price-9230 ), Italia, Germania sau Ungaria.
Spre exemplu, un lănţişor costă în catalogul Bon Prix România 44,9 lei, în timp ce Bon Prix Ungaria oferă un preţ de 31,2 lei.
De asemenea, un alt lănţişor este comercializat pe piaţa românească la preţul de 84,9 lei, în timp ce Bon Prix din Germania îl vinde cu 64 de lei. Acelaşi preţ, mai mic decît cel din România, îl găsim şi la Bon Prix din Marea Britanie.
Un ceas spre exemplu, la Bon Prix România costă 54,9 lei, în timp ce în Bon Prix Ungaria se comercializează la preţul de 46 de lei.
O curea costă la Bon Prix România 47,9 lei, în timp ce la Bon Prix Ungaria preţul este de 31,2 lei şi mai scump decât la noi în Italia.
De asemenea, două perechi depantaloni de pijama costă în Bon Prix România 37,8 lei, în timp ce în Bon Prix Ungaria preţul este de 25 de lei. Un sutien, Bon Prix România îl vinde la preţul de 54,9 lei, în timp ce filiala din Ungaria cere doar 42 de lei pe el.
Nici când vine vorba de cizme, aceste nu sunt mai ieftine decât în alte ţări. Spre exemplu, o pereche de cizme costă în România 189,9 lei, în timp ce Bon Prix Ungaria are un preţ de 159 lei, iar în Bon Prix Italia preţul este de 171 lei. Totuşi, mai ieftin de atât, aceeaşi pereche de cizme poate fi cumpărată din Germania la preţul de 128 de lei. O altă pereche de cizme, costă în România 229,9 lei, în timp ce în Italia şi Germania preţul este de 210 lei, iar în Ungaria se găsesc la un preţ şi mai mic, de 188 lei.
Totuşi, sunt şi produse care sunt mai ieftine în România. Spre exemplu, o pereche de balerini costă la Bon Prix România 59,9 lei, în timp ce în Ungaria preţul este de 62,5 lei, iar în Italia costă 85 de lei.
Un alt exemplu, ne arată cum o pereche de blugi are un preţ pentru România la fel ca cel pentru Germania, de 129 lei. În schimb, în Ungaria preţul este de 84 de lei. O altă pereche de blugi, costă în Ungaria 84 de lei, în timp ce în România şi Germania preţul este de 99 de lei.
Dar, sunt şi cazuri în care puteţi găsi şi blugi mai ieftini. Spre exemplu, această pereche de blugi costă în România 129 lei, în timp ce în Italia şi Germania preţul este de 141 lei, iar în Marea Britanie de 147 lei.
Şi la capitolul bluze se găsesc unele diferenţe de preţuri. Spre exemplu, dacă Bon Prix România comercializează bluze la preţul de 59,9 lei, în Ungaria, aceeaşi bluză costă 37,5 lei.
De asemena, o cămaşă costă la Bon Prix România 64,9 lei, în timp ce în Ungaria preţul este de 62 de lei , în Marea Britanie costă 58 de lei , iar în Italia şi Germania costă 55 de lei.
Deci, la alegere, puteti comanda din diferite cataloage din alte tari, pentru a alege cea mai buna oferta! Bafta la cumparaturi!

“Irlandezul Dublu” (sau “Cum practica Google preturi de transfer…”)

Mijloace de stimulare, fiscalitate redusa, taxe mici... ce-si poate dori mai mult o corporatie? Raspunsul: TAXE 0!

Un material foarte interesant citit aici mi-a trezit interesul pentru o tema controversata.

Stiam de mecanismul preturilor de transfer, prin care profitul apare acolo unde doreste firma (de regula intr-un paradis fiscal) dar nu ma asteptam sa intalnesc asa ceva la Google... gata schimb motorul de cautare (glumesc)! Apropo, este trist ca inca si acum cautarea Google reprezinta principala sursa de venit pentru companie, firma nemaiputand creste pe o piata deja saturata dar asta este alta poveste (vezi aici).

Revenind la povestea noastra, se pare ca pentru a evita fiscalitatea ridicata, Google utilizează o structură juridică complexa, pentru a trimite cele mai multe din profiturile sale, obtinute pe plan international, la paradisurile fiscale, în timp ce cheltuielile sunt atribuite ţărilor cu cote mari de impunere. Acest mecanism a economisit 3,1 miliarde dolari in 2007 şi a impulsionat castigurile de anul trecut (2009), cu 26 %.

Inima operatiunilor internationale ale corporatiei, este situata la Google Irlanda, care vinde publicitate din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.

Cunoscand faptul ca in Bermuda nu exista niciun fel de impozit pe profit, toate profiturile Google iau calea acestui loc prin metode cunoscute avocatilor ca: "Irlandezul Dublu" si "Sandwich-ul Olandez". Asadar triunghiul bermudelor se adapteaza vremurilor: de la disparitii de vase si avioane, la mistuirea profiturilor marilor corporatii...tare, nu?

Lasand gluma la o parte, MECANISMUL FUNCTIONEAZA ASTFEL (video):

1. Atunci când o societate din Europa, Orientul Mijlociu, sau Africa achiziţionează un anunţ de căutare prin intermediul Google, acesta trimite bani la Google Irlanda. Impozitele pe profit, stabilite de guvernului irlandez, sunt de 12,5%, dar Google scapă de taxa respectiva, deoarece câştigurile sale nu stau în filiala Dublin (care, apropo, a raportat un profit brut de mai puţin de 1 la sută din venituri, în anul 2008).

2. Dreptul irlandez face dificilă trimiterea banilor de catre Google direct in Bermuda, fără a suporta o impozitare mare, astfel încât plata face un scurt „ocol” prin Olanda din moment ce Irlanda nu plăeste anumite taxe pentru transferuri catre companiile din alte state ale Uniunii Europene).

3. In sfarsit, odată ce banii se află în „Tara lalalelor”, Google poate profita de legile fiscale generoase olandeze. Filiala sa acolo, Google Olanda Holdings, este doar o coajă (nu are salariaţi) şi este tranzitata de cca. 99.8% din ceea ce se colectează la Bermuda. (astfel, filială din Bermuda este d.p.d.v. tehnic o companie irlandeză, de aici si numele "Irlandezul Dublu").

Perpetuarea modelului

Conform unor informatii, Facebook, cea mai mare reţea de socializare, pregăteşte o structură similară cu Google, care va trimite veniturile din Irlanda către Insulele Cayman, potrivit datelor companiei.

Tactici aplicate de Google si Facebook tin de ceea ce literatura de specialitate numeste "preţuri de transfer," tranzacţii pe hârtie printre filialele companiilor. Aceste transferuri de venituri costa guvernul american cca. 60 miliarde dolari anual.

Dupa cum ati putut observa, metoda este una ingenioasa, dar este utilizata si de alte companii, asadar nu va revolutiona lumea. Multi economisti considera preturile de transfer o scurgere a lichiditatilor din economia nationala, ce conduce la o diminuare a incasarilor bugetare. Un exemplu in acest sens o constituie declaratia lui Abraham J. Briloff, un profesor emerit de contabilitate la Baruch College din New York: " Google arborează un banner cum ca nu face nici un rău, şi apoi săvarseste răul chiar sub nasul nostru".

Sa fie oare norocul irlandezului? Parerile sunt impartite...