Riscurile
la care este expusă o participaţie minoritară într-o companie sunt variate şi
pot să apară sub diverse forme. Cauza acestor riscuri trebuie căutată în
dorinţa acţionarilor care controlează compania de a obţine profituri fără a
ţine cont de eventuala lezare a intereselor celorlalţi acţionari
Riscul exproprierii
Exproprierea
reprezintă, după cum bine se cunoaşte, operaţiunea în care este pierdut dreptul
de proprietate asupra acţiunilor. Exproprierea se poate realiza direct sau
indirect. Riscul acţionarilor minoritari este acela de a pierde dreptul de
proprietate asupra acţiunilor în schimbul unei valori inferioare valorii reale.
O
modalitate legală de expropriere directă este exercitarea dreptului de
squeeze-out, prevăzut în legislaţia noastră de art. 206 din Legea nr. 297/2004.
Potrivit acestui text, urmare a derulării unei oferte publice de cumpărare
adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, ofertantul
(acţionarul majoritar) are dreptul să solicite acţionarilor care nu au subscris
în cadrul ofertei să-i vândă respectivele acţiuni, la un preţ echitabil, dacă
acesta se află în una din următoarele situaţii:
1) deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din
capitalul social;
2) a achiziţionat, în cadrul ofertei publice de cumpărare
adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, acţiuni
reprezentând mai mult de 90% din cele vizate în cadrul ofertei.
Exproprierea indirectă
se realizează prin mai multe modalităţi. Cele mai frecvente par a fi:
- Lichidarea voluntară a societăţii.
Operaţiunea de lichidare poate fi voluntară, situaţie în care acţionarul
majoritar va putea adopta diverse strategii pentru a acorda acţionarilor
minoritari sume cât mai reduse drept contravaloare a acţiunilor deţinute de
aceştia: subevaluarea activelor, care sunt apoi preluate în natură de
acţionarul majoritar, vânzarea fictivă a activelor către interpuşi ai
acţionarului majoritar în cadrul lichidării la sume inferioare valorii de piaţă
a acestora etc.
- Lichidarea forţată a societăţii prin
contractarea unor datorii fictive – avem de-a face cu bancruta frauduloasă
într-un asemenea caz.
- Vânzarea majorităţii activelor societăţii la preţuri
inferioare valorii reale. În acest caz, acţionarii societăţii respective vor
păstra un drept de proprietate asupra unor acţiuni a căror valoare reală va fi
extrem de redusă comparativ cu momentul anterior operaţiunii de înstrăinare.
Practic, deşi se păstrează dreptul de proprietate asupra acţiunilor, valoarea
economică a acestora este drastic redusă, putând tinde spre zero. Vânzarea
activelor este coroborată în unele cazuri cu operaţiuni de „sifonare” a
lichidităţilor din compania respectivă astfel încât drumul spre insolvenţă este
astfel scurtat. În legislaţia română, orice act juridic de dobândire,
înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria
activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau
cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20% din totalul activelor
imobilizate, mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau
directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea
generală extraordinară a acţionarilor, în cazul societăţilor listate, iar în
cazul societăţilor închise orice act juridic cu o valoare de peste 50% trebuie
aprobat de AGEA. Principiile guvernanţei corporative impun informarea
publicului cu privire la tranzacţiile importante de acest gen.
Riscul diluării
Participaţiile
acţionarilor minoritari pot fi diluate prin următoarele metode:
- Majorarea capitalului social prin
ridicarea sau nerespectarea dreptului de preferinţă. În unele situaţii nu este
nevoie să fie încălcat dreptul de preferinţă, întrucât acţionarii minoritari nu
vor achiziţiona noi titluri ale unui emitent care le încalcă drepturile şi
interesele, riscul investiţional fiind ridicat datorită atitudinii managementul
şi suspiciunilor privind scurgerea de fonduri din compania respectivă. Pe de
altă parte, în cazul unui emitent nelichid pe piaţa de capital sau a unuia
nelistat, acţionarii minoritari nu îşi vor majora expunerea prin participarea
la majorarea de capital social, deoarece momentul ieşirii din societate şi a
valorificării titlurilor respective este incert.
- Emiterea de obligaţiuni convertibile
în acţiuni cu ridicarea sau nerespectarea dreptului de preferinţă.
- Fuziunea. În cazul fuziunilor, cota de participare la
capitalul social al noii entităţi rezultate în urma fuziunii va fi diminuată
fie că este vorba de acţionarii societăţii absorbite, fie că este vorba de cei
ai societăţii absorbante, fie că este vorba de acţionarii societăţilor care se
contopesc. Din acest motiv se acordă acţionarilor care nu sunt de acord cu
operaţiunea de fuziunea dreptul de a se retrage din societate şi acela de a
primi un preţ stabilit pe baza unor criterii legale pentru acţiunile lor. În
sistemele de drept în care protecţia acţionarilor minoritari este puternică,
aceştia vor putea obţine un preţ favorabil pentru titlurile lor fie prin
negociere cu acţionarul majoritar care a impus operaţiunea de fuziune, fie prin
intermediul instanţei, atunci când acţionarul majoritar încalcă normele de
drept care ocrotesc interesele acţionarilor minoritari.
- Vânzarea
unei părţi importante din active la preţuri inferioare valorii de piaţă. Deşi
numărul de acţiuni ale acţionarilor minoritari rămâne acelaşi, valoarea
economică a acestora este mult redusă.
Imposibilitatea înstrăinării acţiunilor
Ieşirea de la tranzacţionare a unei societăţi reprezintă
o atingere fundamentală adusă intereselor şi drepturilor investitorilor pe
piaţa de capital, care au realizat investiţia tocmai în considerarea calităţii
de societate listată a emitentului respectiv. Interesul acţionarului majoritar
de a delista emitentul vine în vădită contradicţie cu interesele acţionarilor
minoritari, care sunt puşi în situaţia de a pierde orice valoare economică
încorporată de titlurile respective. Interesul acţionarului majoritar este de a
controla o societate fără a fi nevoit să dea socoteală acţionarilor minoritari,
fără a fi obligat să îi informeze în legătură cu operaţiunile economice
efectuate şi fără a informa terţii (Bursa, CNVM) permanent în legătură cu
situaţia societăţii. Interesele acţionarilor minoritari sunt de a cunoaşte
permanent situaţia societăţii în care au investit şi de a-şi putea vinde în
orice moment participaţiile.
În
cazul în care societatea emitentă se retrage de la tranzacţionare şi nu mai
există un preţ stabilit pe piaţa de capital pentru acţiunile sale, dar, mai
important, nu mai există nici atractivitate pentru investitori de a achiziţiona
aceste titluri, acţionarii minoritari ajung „captivi”, neputând valorifica în
niciun mod acţiunile deţinute.
În
plus, valoarea acestor acţiuni se reduce considerabil ca urmare a ieşirii de la
tranzacţionare şi a încetării obligaţiilor de transparenţă şi protecţie a
investitorilor stipulate de legislaţia pieţei de capital.
Suspendarea
de la tranzacţionare a emitentului, datorită unor demersuri ale acţionarului
majoritar, reprezintă o altă formă în care sunt afectate interesele
acţionarilor minoritari, prin imposibilitatea exercitării dreptului de
dispoziţie asupra acţiunilor, pe o perioadă limitată este adevărat. În scopul
prevenirii unor astfel de acţiuni abuzive, reglementările europene în vigoare
limitează perioada de suspendare, decisă de autoritatea de reglementare şi
control sau de către operatorul de piaţă la maxim 10 zile lucrătoare.
Riscul neparticipării la profitul obţinut de societate
Acţionarul
majoritar poate să impună în adunarea generală o hotărâre în sensul
reînvestirii profitului realizat de companie sau a includerii acestuia în
rezerve. Neacordarea de dividende reprezintă un risc major pentru un investitor
care a achiziţionat titlurile emitentului în considerarea acestui obiectiv.
Acţionarul
majoritar preferă să nu acorde acţionarilor minoritari nicio sumă de bani din
profitul obţinut, ci să-l reinvestească, direcţionându-l către entităţi pe care
le controlează.
Acţionarii
minoritari pot avea surpriza să constate că după ce au ieşit din societate ca
urmare a unei operaţiuni de delistare a unei companii care a înregistrat
întotdeauna pierderi sau, atunci când a obţinut profit, l-a reinvestit, în mod
miraculos aceasta va avea un parcurs ascendent, iar beneficiile rezultate vor
fi distribuite în întregime sub formă de dividende.
În
unele legislaţii (de exemplu Carolina de Nord – SUA), este prevăzut un drept
specific al acţionarilor ce au anumite deţineri din capitalul social de a
solicita acordarea de dividende, indiferent de decizia impusă în AGA de
acţionarul majoritar.
Riscul scăderii valorii acţiunilor datorită operaţiunilor desfăşurate de administratorii şi directorii societăţii
În
varianta cea mai optimistă, rezultatele companiei pot fi deficitare datorită
unor decizii de afaceri neinspirate ale persoanelor care ocupă funcţii de
conducere.
În
varianta pesimistă, managementul companiei încheie acte juridice care au drept
efect scurgerea de fonduri din societate şi favorizarea unor terţe entităţi
controlate prin interpuşi de manageri sau de acţionarul majoritar. Este vorba
de aşa-numitele related parties transactions, noţiune tradusă în legislaţia
pieţei de capital din România prin sintagma tranzacţii cu persoane implicate.
S-a constatat că tranzacţiile cu persoane implicate sunt reduse şi produc
efecte restrânse în societăţile în care există mulţi acţionari, o structură
restrânsă a consiliului de administraţie, un director general independent şi
bine plătit, precum şi administratori care beneficiază de prime din profitul
societăţii.
Un
semnal de alarmă pentru acţionarii minoritari în privinţa operaţiunilor
derulate de consiliul de administraţie îl reprezintă nivelul de numerar deţinut
de companie. Cu cât procentul de numerar păstrat de societate este mai ridicat
cu atât riscul derulării unor operaţiuni dăunătoare pentru interesele companiei
şi ale acţionarilor ei (a celor minoritari, căci este de presupus că acţionarii
care deţin controlul beneficiază de pe urma operaţiunilor respective) creşte.
Din această perspectivă, în statele unde drepturile acţionarilor sunt mai bine
protejate nivelul de numerar deţinut de companii este considerabil mai scăzut
faţă de statele cu o mai slabă protecţie a acţionarilor minoritari.
O altă
variantă de încălcare a intereselor acţionarilor minoritari o reprezintă
acordarea unor remuneraţii şi beneficii exagerat de mari managementului şi
altor funcţionari ai societăţii, aceasta fiind şi o modalitate de „ieşire”
legală a lichidităţilor din companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu