Începutul comerţului electronic românesc

Potrivit Web Internet Archive, primul magazin online din România a fost lansat de către PC Net în 1997 şi se numea CyberShop.ro, acesta comercializând CD-uri cu muzică. La scurt timp, ia startul eShop.ro, primul magazin care introduce conceptul de coş de cumpărături – ce-i drept, într-o variantă rudimentară din punct de vedere al uzabilităţii. Între timp, intră firav în afacerile online şi alţi comercianţi: Romanian Music Online şi AllOnline.ro, până când pe 14 septembrie 2000 se lansează primul magazin de succes: eMania.ro, urmat la scurt timp de Rate.ro si de MagazinulTău.ro, acesta din urmă fiind lansat de către retailer-ul Best Computers. Tot în perioada anilor 2000, compania Netbridge Investments porneşte OKazii.ro, un site de licitaţii online oarecum similar cu celebrul eBay. La momentul lansării Okazii nivelul de încredere al internauţilor români în tranzacţionarea online era extrem de scăzut. “Am creat OKazii.ro într-o perioadă în care încrederea în tranzacţiile prin Internet aproape că nu exista”, spunea în 2006 Emilian Cristea, Project Manager la Netbridge Investments, într-un interviu acordat publicaţiei Link 2 eCommerce.
În preajma sărbătorilor de iarnă din 2001, se lansează eMag.ro – actualmente, cel mai mare
magazin online din România. Putem spune că momentul de start al comerţului electronic
românesc a avut loc în anii 2000, odată cu cele câteva proiecte de amploare: eMania, Rate.ro,
MagazinulTău, Okazii şi eMag. Majoritatea conexiunilor la Internet în anii 2000, erau de tip dial-up. Românii abia atunci făceau cunoştinţă cu mediul online, fiind fascinaţi de informaţia oferită de Internet. Pentru că nu oricine îşi permitea să plătească o conexiune nelimitată datorită preţurilor mari ale ISP-iştilor, vizionarii au făcut un business din asta deschizând numeroase “Internet Café”-uri. De cele mai multe ori, însă, clienţii “net café”-urilor erau tineri care fie căutau informaţie, fie foloseau online-ul ca modalitate de entertainment (chat, muzică, jocuri sau website-uri adult).
Foarte puţini erau cei care ar fi cumpărat un produs prin intermediul Internetului din două
considerente: li se părea cel puţin ciudat să achiziţioneze online datorită mentalităţii că trebuie să palpeze produsul sau le era teamă de fraudă din cauza multitudinii de articole de presă care
mediatizau Internetul ca “tarâmul nimănui”, un mediu unde nu există control, nu există legi, un mediu anarhic în care dacă furi, nu eşti prins sau pedepsit.
Din punct de vedere al website-urilor de comerţ electronic, acestea aveau mai degrabă un rol
informativ – de tip “catalog de produse” – puţini optând să cumpere online. Nici măcar cei care vizitau astfel de site-uri nu erau mulţi. Trafic.ro, portalul de monitorizare a traficului pe Internet, oferea în martie 2001 (conform Web Internet Archive) următoarele statistici: OKazii.ro beneficia de doar 7.179 de vizitatori unici pe săptămână, fiind urmat de Rate.ro cu
4.838 de vizitatori şi de eMania.ro cu 2.357 vizitatori. Dacă, în acel moment, rata de conversie actualmente general acceptată, era de 1%, putem spune că OKazii ar fi avut aproape 72 de
tranzacţii pe săptămână, Rate.ro – 48 de tranzacţii pe săptămână, iar eMania.ro – aproape 24 de tranzacţii. Calificative care vorbesc de la sine despre nivelul de dezvoltare al pieţei româneşti de comerţ electronic din anul 2001.