Dupa lansarea notiunii de Web 2.0 (2005), una din cele mai importante platforme de lansare a noilor idei si abordari a fost Boston – conferintele anuale de Enterprise 2.0. Initial, in primii ani (2006-2008) acestea s-au numit Collaborative Technologies Conference (Conferinte despre tehnologiile Colaborative) si s-au axat pe lansarea si punerea in aplicare a metodelor Agile (prin care echipele de proiectare software sunt incurajate sa se organizeze pentru a maximiza comunicarea fata-in-fata, ori de cate ori este posibil).
S-au organizat sesiuni si workshop-uri despre tehnologii ca wiki, bloguri, portaluri, VoIP, Unified Messaging, calendare de mesaje instantanee, comunicare web, sisteme colaborative de management al continutului, s-au lansat devize, ca de exemplu „Viitorul [sta] in colaborare”, „Inovarea”, „Regandirea limitelor” , etc. S-au prezentat lectiile invatate in ultimii 5 ani, studii de caz, noi tehnici, inclusiv cele mai bune practici, intr-un mediu informativ si participativ.
Tematicile au fost concepute astfel incat sa permita responsabililor IT si liderilor de business sa puna in aplicare strategii de colaborare, fiecare organizatie trebuind sa cantareasca cu atentie propriile nevoi si constrangeri – de preferinta intr-un dialog care sa implice atat membrii echipei cat si clientii care vor beneficia cel mai mult de acest program de colaborare.
Trecerea de la modelul de business ERP clasic la Enterprise 2.0 se poate intelege de exemplu din prezentarile facute in sesiunea din 2010 a Conferintei Enterprise 2.0 din Boston, de catre Dion Hincliff (strateg de afaceri si vicepresedinte al grupului Dachis, specialist in Enterprise 2.0, Web 2.0, Social business, service-oriented Architecture (SOA), modele de afaceri deschise [dachisgroup.com]. Ce este interesant in schema alaturata (lansata la un workshop din 2010) este faptul ca modul de a face afaceri a inceput sa se schimbe, in mediile dezvoltate tehnologic, inca inainte de a se incetateni pe scara larga in zonele mai putin dezvoltate economic, modelele de business considerate clasice – al ERP-urilor.
Subiectele Conferintei din 2011 au inclus:
• Analytics şi Metrici
• Arhitectură
• Conducerea de afaceri
• Comunitatea de Management: Angajarea externă
• Comunitatea de Management: In interiorul Enterprise
• Guvernare, risc şi conformitate
• Mobile Enterprise
• Comunicaţii oameni, cultură şi internă (HR)
• Vânzări şi marketing
• SharePoint
• Apps sociale si platforme
• Technology Leadership
• Video şi Unified Communications
• Strategii pentru Social Business
• Sprijinirea întreprinderilor sociale de afaceri
Foto: Dion Hinchcliffe’s Enterprise 2.0 Conference Boston 2010
Ceea ce a fost diferit la Conferinta Enterprise 2.0 din 2011, a fost o schimbare de paradigma care va ne va afecta probabil pe toti, la un moment dat, ceva ce trece dincolo de comunitatea Enterprise 2.0.
Si anume: angajatorii nu vor mai angaja lucratori pur si simplu ci vor crea o forta de munca in retea. Cultura fortei de munca asa cum am invatat-o noi pana acum, este pe cale sa se schimbe radical. Angajatorii vor intra in era inovarii cu angajatii avand rol de parghie intr-o retea, cu rolul de a valorifica valoarea exponentiala in co-creatie.
Noile modele de business vor putea crea „business inteligence” necesar pentru a reusi in pietele competitive.
Desi termenul de Enterprise 2.0 este relativ „tanar” (termenul a fost folosit de Andrew McAfee in lucrarea „Enterprise 2.0: Dawn of Emergent Colaborate”, articol aparut in 2006 in „Managementul MIT”), acesta va disparea in doar cativa ani, deja fiind lansat termenul Enterprise 3.
Este greu de inteles si de crezut cum atat de multe provocari si idei pe acest subiect au fost lansate si integrate in asa de putin timp.
Evolutia socio-culturala in Businessul Social poate fi rezumata pe scurt astfel:
1. „Epoca de piatra” – Mainframe-uri (computere mainframe uriase si scumpe, utilizate in principal de catre organizaţiile corporatiste si guvernamentale dupa anii 70 pentru aplicatii de prelucrare a datelor, cum ar fi recensământul, industrie şi statistici de consum, planificarea resurselor companiei şi de procesare a tranzacţiilor financiare, cu putere de calcul comparabila cu cea a iPhone-urilor de azi).
2. Enterprise 1.0 – dupa anii 1990 si debutul Web ca serviciu la dispozitia publicului pe Internet, crearea de site-uri statice si aplicatii bazate pe web.
3. Enterprise 2.0
- Etapa 1. 2006-2009 punerea in aplicare a wiki-urilor, blogurilor, retelelor sociale.
- Etapa 2. 2010 – Enterprise 2.0 se transforma in Social Business, se face trecerea de la continutul generat de utilizator la „Collective Intelligence”.
- Etapa 3. 2011 - Enterprise 3.0; Discutii despre
Social Graph Open,
XFN (XHTML Friends Network, o modalitate de a adăuga legături de metadate sugerând relaţia cu care se leagă acestea (prieten, co-lucrător, ruda, şi aşa mai departe),
Foaf (un acronim de la friend of a friend -prieten al unui prieten - descrie persoane, activităţile lor şi relaţiile lor cu alte persoane şi obiecte, permite grupuri de oameni pentru a descrie reţelele sociale fără a fi nevoie de o bază de date centralizată),
API-uri (application programming interface - descrie o interfata de componente software pentru a comunica, poate include specificaţii pentru subrutine, structuri de date, clase de obiecte, şi variabile),
WOA (Web Oriented Architecture - un stil de arhitectură software prin care se extinde arhitectura service-oriented (SOA) pentru aplicatii web-based)
si inca o multime de alte acronime care suna mai amenintator ca o noua limba straina intergalactica.
Enterprise 3.0 introduce Businessul Semantic Social (Semantic Web), Collective Business Inteligence, motoare Social Grafice si algoritmi, piete Prediction etc.
Puteti urmari prezentarile video de la Boston 2011 si filmul lui Andy McAfee la adresa http://www.informationweek.com/thebrainyard/e2-boston-2011 si http://www.e2conf.com.
Ce mai spune McAfee:
1. Membrii comunitatii sunt o voce;
2. Calculatoarele fac ceea ce oameni au conceput sa faca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu