Fondatorul Alibaba.com a ratat de doua ori intrarea la colegiu

Într o ţară în care magnaţii sunt adesea copii de politicieni, Jack Ma(fondatorul Alibaba.com) iese în evidenţă. A ratat de două ori intrarea la colegiu. A învăţat engleza de la radio. În timpul unei călătorii în America, ca interpret la mijlocul anilor ’90, a căutat pe Internet sintagma „Chinese beer“ (bere chinezească – n.r.). Nu a văzut nici un rezultat. Dar a văzut o oportunitate. Aşa a apărut alibaba.com, în 1999, site ul creat de Jack Ma pentru a ajuta firmele mici să găsească clienţi şi furnizori fără ca acestea să apeleze la intermediari costisitori. Site ul are acum 57 de milioane de utilizatori înregistraţi şi este prezent în aproape toate ţările. Deseori este asemănat cu eBay, deşi este mult mai aproape de un format online al Paginilor Aurii.
De cele mai multe ori, clienţii site ului sunt firmele mici care doresc să se conecteze cât mai ieftin şi mai avantajos la pieţele mondiale. Producătorii de maşini din Turcia sau Marea Britanie apelează la alibaba.com atunci când vor să găsească furnizori ieftini pe piaţa chineză, fără să fie nevoie să facă un drum până acolo. La rândul lor, cumpărătorii pot citi comentariile postate pe site referitoare la vânzători, acordându le astfel o oarecare încredere, deşi acest mod de lucru este departe de a fi infailibil. Sediul grupului Alibaba din Hangzhou (oraşul natal al lui Jack Ma – n.r.) seamănă foarte mult cu birourile pline de viaţă din Silicon Valley. Arhitectura este aerisită şi respectă regulile feng shui. Angajaţii au parte de masaje gratuite şi spaţii amenajate pentru tenis de masă. Capetele grizonante sunt la fel de rare ca şi cravatele. Un lucru des întâlnit în companiile de Internet din China, un număr exagerat de mare de senior manageri au fost şcoliţi sau pur şi simplu au lucrat anterior în străinătate. Compania lui Jack Ma are susţinători puternici în străinătate: Yahoo! America şi Softbank, companie de media şi telecomunicaţii din Japonia. Totuşi, din cauza aşezării geografice, nu poate funcţiona ca o firmă din Occident. Până la mijlocul anilor ’90 existau creşteri în toate zonele Internetului, dar mass media chineze nu înregistrau nici un fel de date. Prin urmare, lui Ma i a fost foarte greu la început. Acum însă, el vede oportunităţi peste tot.
ALI PAY. China are milioane de mici antreprenori, dar are şi un sistem financiar primitiv. Pentru a creşte traficul site urilor sale (alibaba.com şi taobao.com – n.r.), în 2004 Ma a instituit propriul sistem de plăţi online – Alipay. Momentul a coincis cu interdicţia impusă de China, până de curând, rivalului său american PayPal, fapt care a ajutat foarte mult la creşterea traficului pe site urile lui Ma. Alipay are acum 470 milioane de utilizatori în întreaga lume şi este acceptat de mai mult de 500.000 de comercianţi din China. În unele oraşe chineze, sistemul este folosit chiar şi la plata facturilor pentru utilităţi. Ma a lansat, de asemenea, un serviciu numit „împrumutul Ali“. Nu împrumută bani, dar colaborează cu băncile, care apelează de obicei la el atunci când nu au nici o idee despre istoricul unui mic debitor şi vor să afle dacă acesta este solvabil. Spre deosebire de bănci, Ma deţine o comoară de date, care îi dezvăluie oricând dacă firmele mici îşi plătesc facturile la timp. El poate de asemenea să ţină legătura cu firmele care se cunosc reciproc, astfel încât un vânzător poate garanta un împrumut bancar pentru un client fidel de al său. Potrivit grupului Alibaba, doar 0,35% din creditele acordate prin sistemul „Ali“ sunt neperformante, ceea ce demonstrează că acest serviciu ar putea fi extins rapid.
ALI PROFIT. E drept însă că firma se confruntă şi cu o serie de probleme. În primul rând, piaţa de Internet din China evoluează rapid. Baidu, cel mai mare motor de căutare din China (atacat de hackerii iranieni – n.r.), nu a afectat încă Alibaba. Dar nu e exclus ca acest lucru să se întâmple într o bună zi. În al doilea rând, rezervele de talente sunt în scădere, iar salariile pentru managerii şi inginerii foarte buni sunt tot mai mari. În al treilea rând, în graba sa de a creşte, Alibaba a neglijat profitul. Serviciile sale principale sunt gratuite, iar vânzătorii plătesc doar pentru a ajunge în topul unei liste pe un motor de căutare. Jack Ma spune că acest lucru este voit: dimensiunea site ului va aduce în cele din urmă şi recompense. Dar investitorii nu vor aştepta la nesfârşit. Conştient fiind de acest lucru, alibaba.com (partea listată la bursă a grupului) a anunţat în decembrie 2010 că va plăti dividende speciale de 140 de milioane de dolari în prima lună a acestui an. Grupul Alibaba are un avantaj imens şi abia exploatat: datele pe care le a adunat în tot acest timp, referitoare la obiceiurile de consum ale clasei de mijloc din China, aflată în continuă dezvoltare. Grupul este însă precaut atunci când vine vorba despre ceea ce va face concret cu aceste date şi insistă spunând că nu va încălca intimitatea cuiva. Şi totuşi, există modalităţi prin care Alibaba ar putea face profit din ceea ce ştie. O idee ar putea fi aceea de a folosi datele clienţilor pentru a identifica tendinţele, astfel încât să ajute companiile să vină în întâmpinarea consumatorilor. Dacă ţinem cont de faptul că în China există extrem de puţine date exacte despre profilul consumatorilor, atunci acest lucru ar fi extrem de valoros pentru Alibaba. Un alt segment promiţător ar putea fi creditarea. Sistemul de împrumut „Ali“ nu percepe nici o taxă pentru serviciul său de credit pe bază de scor rezervat firmelor debitoare, iar Ma spune că nu are nici un gând să schimbe acest lucru. Dar ar avea sens să o facă: o mică taxă percepută pentru fiecare împrumut s ar transforma într un profit pur. Şi nu există nici un motiv pentru care grupul ar trebui să se limiteze la sprijinirea businessurilor prin împrumuturi. De asemenea, grupul ar putea ajuta consumatorii chinezi să obţină credite. Foarte puţini pot face acest lucru în acest moment. Dar fără îndoială că mulţi şi ar dori.

Oricum, aceasta este o zonă sensibilă din punct de vedere politic. Guvernul chinez controlează în mare măsură alocarea de credite. Prin băncile controlate de stat reuşesc să se strecoare doar firmele favorizate politic. O extindere a creditului către „micime“ ar putea fi văzută ca o ameninţare la acest aranjament confortabil? Există voci în guvern care cred, probabil, că ar fi o idee bună să ajute micile businessuri şi chiar consumatorii să obţină credite, dar există şi voci precaute. Partidul Comunist este îngrozit de apariţia unor bule de credit, ale căror spargeri ar putea declanşa nelinişti.