Piaţa unică .. hmm...în mod clar nu isi onoreaza numele!
O descriere exactă, din păcate, a pieţei unice online şi offline. Este un amestec îngust fără speranţă, o mentalitate în rândul companiilor naţionale şi poate prea multe reglementari la nivel naţional, multe dintre ele fără îndoială avand un caracter protecţionist.
Daca nu esti un retailer pan-european primul lucru pe care il vezi pe site este rubrica cu “choose your country”. In mod normal nici nu ar trebui sa existe o astfel de rubrica, pentru ca nu ar trebui sa existe un magazin separat pentru fiecare tara in parte. Urmatorul pas este sa alegi o tara, si esti nevoit sa alegi una, sa zicem Polonia, care este singura care distribuie produsul pe care il vrei si in mod evident vei avea probleme legate de limba, pentru ca nu exista o pagina tradusa intr-o limba oficiala europeana. Apoi sa zicem, ca prin minune te descurci si ajungi sa gasesti produsul dorit, sa-l achiti si sa constati ca de fapt tara respectiva nu face livrari in afara teritoriului ei.
Asta este o realitate pe care cumparatorii online o intampina in mod frecvent. Mai exista desigur si problema legata de infrastructura ilustrand importanta corelatiei dintre factori geografici si cei politici.
Pana cand Uniunea Europeana va pune in aplicare toate cele 4 libertati de miscare pe care le are promise cetatenilor, si anume cea persoanlelor, bunurilor, serviciilor si a capitalului pe care o companie sa le poata ţinti, va ramane o piata fragmentata in care daca companiile vor sa se “extinda in Europa” va trebui sa inceapa cu pietele cele mai puternice la care sa mai adauge cateva pana cand o sa se sature si o sa–si distribuie atentia in alta parte.
Pe scurt, atat cumparatorii europeni si companiile inca gandesc la nivel national. Ce este bizar este ca, companii americane precum Dell, Amazon, eBay sau Apple sunt mai active in Europa decat cele locale. Poate pentru ca au avut un start timpuriu si detin deja experienta. Poate ca doar “jucatorii mari” au puterea de a juca pe degete atatea reguli nationale; sau poate ca europenii nu gandesc la scara atat de mare. Oricare ar fi raspunsul, ceea ce este clar este ca europenilor le este mult mai usor sa cumpere bunuri din America decat dintr-o tara vecina.
O descriere exactă, din păcate, a pieţei unice online şi offline. Este un amestec îngust fără speranţă, o mentalitate în rândul companiilor naţionale şi poate prea multe reglementari la nivel naţional, multe dintre ele fără îndoială avand un caracter protecţionist.
Daca nu esti un retailer pan-european primul lucru pe care il vezi pe site este rubrica cu “choose your country”. In mod normal nici nu ar trebui sa existe o astfel de rubrica, pentru ca nu ar trebui sa existe un magazin separat pentru fiecare tara in parte. Urmatorul pas este sa alegi o tara, si esti nevoit sa alegi una, sa zicem Polonia, care este singura care distribuie produsul pe care il vrei si in mod evident vei avea probleme legate de limba, pentru ca nu exista o pagina tradusa intr-o limba oficiala europeana. Apoi sa zicem, ca prin minune te descurci si ajungi sa gasesti produsul dorit, sa-l achiti si sa constati ca de fapt tara respectiva nu face livrari in afara teritoriului ei.
Asta este o realitate pe care cumparatorii online o intampina in mod frecvent. Mai exista desigur si problema legata de infrastructura ilustrand importanta corelatiei dintre factori geografici si cei politici.
Pana cand Uniunea Europeana va pune in aplicare toate cele 4 libertati de miscare pe care le are promise cetatenilor, si anume cea persoanlelor, bunurilor, serviciilor si a capitalului pe care o companie sa le poata ţinti, va ramane o piata fragmentata in care daca companiile vor sa se “extinda in Europa” va trebui sa inceapa cu pietele cele mai puternice la care sa mai adauge cateva pana cand o sa se sature si o sa–si distribuie atentia in alta parte.
Pe scurt, atat cumparatorii europeni si companiile inca gandesc la nivel national. Ce este bizar este ca, companii americane precum Dell, Amazon, eBay sau Apple sunt mai active in Europa decat cele locale. Poate pentru ca au avut un start timpuriu si detin deja experienta. Poate ca doar “jucatorii mari” au puterea de a juca pe degete atatea reguli nationale; sau poate ca europenii nu gandesc la scara atat de mare. Oricare ar fi raspunsul, ceea ce este clar este ca europenilor le este mult mai usor sa cumpere bunuri din America decat dintr-o tara vecina.
-----------------------??THE END??-------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu