Deşi omniprezent în mediul de
afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau
anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare
investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor
reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi
investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în
afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. Luarea unei
decizii în baza unor asteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor
viitoare implică o doză mare de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în
cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie.
Voi prezenta în continuare câteva rezultate ale asumării de riscuri în afaceri.
Softwin este o companie IT din România
cu sediul în București, fondată în anul 1990. Din grupul Softwin face parte BitDefender,
o
companie
românească producătoare de
software, în special antiviruși.
Aceasta produce antivirusul BitDefender.
În noiembrie
2010, BitDefender controla circa 40% din vânzarile de produse de securitate
informatică din România.
În momentul
lansării BitDefender principalii competitori pe piaţă erau Kaspersky Antivirus, Norton Antivirus, McAfee Antivirus şi Eset Nod 32. Aceste
firme aveau experienţă şi renume în domeniu, deci lansarea BitDefender a
reprezentat asumarea unui risc, mai ales din cauza faptului că era lansat de o
companie românească şi nu se puteau face previziuni cu privire la raspunsul
pieţei.
Ceea ce diferenţiazã produsele de securitate BitDefender
de alte mãrci lansate pe piaţã este viteza de reacţie, viteza cu care se
realizeazã actualizarea bazei de
semnãturi de viruşi şi a motoarelor de scanare (update automat care se face
imediat ce este detectat un nou virus).
Pe lângă
performanţă, Bitdefender s-a făcut cunoscut şi prin prisma preţurilor extrem de
scăzute. În comparaţie cu alte programe antivirus, Bitdefender oferea o
securitate mai ridicată la un preţ mai scăzut.
A urmat o
ascensiune rapidă, compania oferind acum protecţie superioară împotriva
pericolelor informatice pentru peste 41 de milioane de utilizatori individuali
şi companii prin intermediul punctelor sale de lucru din România, Statele
Unite, Marea Britanie, Germania şi Spania, bucurându-se de o prezenţă masivă şi
pe alte pieţe.
Un alt exemplu de asumare a unui risc din care a ieşit
ceva pozitiv este dat de compania Intel, care în 2009, în plină recesiune
economică, a decis să investească 7 miliarde de dolari în construirea unor noi
fabrici pentru producerea de cipuri în Oregon, Arizona şi New Mexico. Acest
lucru i-a adus companiei profituri neaşteptate.
În acea perioadă, companiile şi consumatorii au început
să-şi restrângă cheltuielile alocate tehnologiei iar vânzările de calculatoare
personale aveau cea mai mare scădere din istorie. Investiţia Intel, planificată
pentru doi ani a fost mai mult un pariu, sperându-se într-o schimbare a
economiei în bine.
Primele cipuri produse de fabricile respective au
apărut în ianuarie 2010, fabricate cu tehnici care au permis companiei să
creeze produse mai mici, mai rapide şi mai eficiente decât principalii săi
competitori. Procedând similar şi în alte perioade de scădere economică, Intel
şi-a folosit rezervele mari de lichiditate pentru a-şi îmbunătăţi capacităţile
de producţie şi tehnologia, în timp ce producătorii concurenţi se străduiau să
se menţină în picioare. Între timp, cheltuielile alocate tehnologiei au început
să crească, sugerând că atât companiile, cât şi consumatorii sunt mai optimişti
cu privire la viitor.
Pe data de 14 ianuarie 2010 Intel a anunţat că
veniturile i-au crescut cu 28%, până la 10.6 miliarde de dolari, iar compania a
avut cea mai mare marjă de profit brut din toata istoria sa. Profitul net a
fost de 2.3 miliarde de dolari, în creştere de zece ori, de la 234 milioane de
dolari, cât s-a înregistrat în ultimul trimestru al lui 2008. Între timp,
livrările de calculatoare personale au crescut cu 22% în cel de-al patrulea
trimestru din 2009, iar , datorită investiţiei făcute, Intel era într-o poziţie
avantajoasă ca să beneficieze de pe urma acestui salt mai mult decât restul
companiilor.
Tot Intel a mai câştigat dintr-un pariu riscant, prin
dezvoltarea procesoarelor mai ieftine, folosite la netbookuri şi telefoanele
inteligente.
Această categorie de produse ar fi putut compromite
afacerile mai profitabile ale companiei, legate de laptopurile clasice, dar au
decis să continue să producă aceste produse, noile fabrici producând un cip la
un cost mai redus, iar Intel fiind cel mai mare producător pe această piaţă (a netbookurilor),
aflată în expansiune accelerată.
Un model negativ în ceea ce priveşte riscul în afaceri
îl reprezintă lansarea de către Microsoft a sistemului de operare Windows
Vista.
Deşi dezvoltarea acestuia a durat 5 ani, iar pentru
aceasta s-au alocat 6 miliarde de dolari, specialiştii de la Microsoft nu au
reuşit să rezolve toate problemele ce ar putea apărea, înainte de lansare, dar
cu toate acestea, s-au grăbit să îl lanseze cu mare fast. Acesta era încet,
avea probleme de stabilitate şi compatibilitate cu celelalte componente
hardware sau software şi nu funcţiona pe computerele mai puţin performante.
Mulţi dintre consumatori nu erau pregătiţi pentru
achiziţionarea unor sisteme performante doar pentru rularea unui sistem de
operare mai modern.
De asemenea, multe din produsele de ultimă generaţie
din categoria netbook-urilor, categorie în continuă creştere, nu erau suficient
de performante pentru rularea Vista.
Nici companiile nu vedeau un adevărat avantaj în
investiţia în noi echipamente şi noi sisteme de operare.
Unii producători de calculatoare au oferit clienţilor
posibilitatea de a retrograda la Windows XP, cu facilitatea ca, pe viitor, să
poata opta din nou pentru Vista.
Deşi Microsoft a ţinut să demonstreze ca sistemul de
operare avea vânzări mari, lansarea acestuia a avut un impact puternic negativ
asupra reputaţiei companiei, chiar dacă, mai târziu, produsul a fost optimizat
şi problemele de la început au dispărut, deoarece consumatorii au rămas cu
impresia negativă de la început.
Cu toate acestea, dezvoltarea acestuia nu a fost în
zadar, deoarece, în septembrie 2009, Microsoft a lansat un nou sistem de
operare, Windows 7, bazat pe Windows Vista, cu o interfaţă schimbată şi
multiple îmbunătăţiri, iar acesta a fost mult mai bine primit de consumator,
iar compania, ca o recunoaştere a eşecului Windows Vista, a decis să ofere
suport pentru Windows XP până în 2014.
Piaţa componentelor pentru calculatoare este în
continuă evoluţie. În fiecare an apar produse mult superioare celor din anul
precedent, iar companiile trebuie să ţină pasul pentru a rămâne în top.
Nvidia este unul din principalii producători de
chip-uri grafice pentru calculatoare. În anul 2007 a lansat cea cea mai
performantă componentă de acest gen pe piaţă, mult avansată faţă de cea a
concurenţei. Din acel moment, Nvidia nu a mai investit major în dezvoltarea
acestei tehnologii, considerând că va rămâne în top. Totodata, aceasta a
investit şi în intrarea într-un nou segment de piaţă, cel al netbookurilor şi
al telefoanelor inteligente. În acest timp principalul competitor, ATI şi-a dezvoltat produsul, astfel încât să
producă componente performante, cu un consum redus de energie, care lucrează la
temperaturi mai mici. În 2009 Nvidia a pierdut primul loc la vânzări în
favoarea concurentului principal. Deşi au promis lansarea unui nou chip superior,
aceasta s-a lăsat aşteptată, iar, în final, la 6 luni diferenţă de lansarea
celor de la ATI au lansat un produs inferior din toate punctele de vedere.
Deoarece au riscat şi s-au bazat pe faptul că au un
produs evoluat tehnologic, şi-au îndreptat atenţia şi către alte segmente de
piaţă, nu au mai avut timp şi investiţii suficiente pentru menţinerea pe primul
loc şi au pierdut astfel principalul segment de piaţă în care erau
specializaţi.
În concluzie, e important ca o companie IT să fie
dispusă să îşi asume anumite riscuri, acest lucru ducând, dupa caz, la o
întărire a poziţiei companiei sau la un eşec care în majoritatea cazurilor
rămâne doar o etapa pierdută.
