Încă din antichitate, oamenii au fost preocupaţi de mecanismele
funcţionarii organismului uman, dar cel mai mult au suscitat interesul şi
curiozitatea funcţiile creierului, deci activitatea psihică sau a sufletului,
cum era atunci considerat.
În timp domeniile ştiinţei s-au dezvoltat şi s-a mărit atât de mult
volumul de informaţii încât graniţele dintre ştiinţe au fost şterse.
Aprofundându-se cunoştinţe despre anatomia şi fiziologia sistemului nervos, au
apărut ştiinţe ca neurochirurgia, psihologia, psihiatria, cibernetică şi
informatică. Oamenii de ştiinţă, au căutat să copieze funcţiile cognitive ale
creierului, obţinând memorie artificiala. Aceasta memorie artificială, la
început a fost folosită pentru calculul matematic, al calculatoarelor, ca apoi,
şi-a extins aplicaţiile în computere, acestea căpătând o capacitate foarte mare
de înmagazinare a informaţiilor din orice domeniu.
Se ridică întrebarea dacă acest instrument, de înlocuire a funcţiei
cognitive de memorare a creierului, este eficient sau dăunător activităţii
intelectuale?! Răspunsul, cred că ar fi egal împărţit în procente şi pentru un
aspect cât şi pe celălalt. Să ne gândim la un elev care este la vârsta
învăţării tablei înmulţirii. El recurge la calculator, astfel economisind atât
timp cât şi energie.Dar aceste avantaje, anulează marele progres făcut de
creier prin urma învăţării tablei înmulţirii şi a exerciţiilor impuse prin
dobândirea noţiunilor de cantitate, a percepţiei de valoare mai mare sau mai
mică. Nu se vor realiza o serie de conexiuni inter-neuronale în zona
aritmeticii de la nivelul creierului. Lipsa de antrenament a acestor zone, va
avea desigur în timp ca efect o limitare a capacităţilor de rezolvare a
problemelor. Cu cât creierul este mai antrenat şi stimulat în zone de
activităţi mai diferite, cu atât va creşte şi potenţialul intelectual al
persoanei. În acelaşi timp, memoria mecanică la care apelăm pentru a ne însuşi
o serie de cunoştinţe, pe lângă faptul că nu este productivă, are şi un consum
foarte mare de energie, astfel încât, calculatorul devine un adevărat prieten,
suplinind memoria persoanei care îl utilizează, câştigând în acelaşi şi
avantajul de a-şi utiliza în alt mod energia folosită.
În concluzie, nu neg importanţa utilizării computerului în
activitatea noastră de zi cu zi, dar nu trebuie uitat, faptul că acest
instrument, a fost creat de mintea omului, stă la dispoziţia lui, dar este
limitat şi nu poate să fie înlocuit total, având dezavantajul în acest caz, a
lipsei de stimulare a creierului, care zilnic este pus în situaţie de rezolvare
de probleme, de viaţă, care nu pot fi înregistrate de computer. Un creier
neantrenat, care să răspundă la stimuli
externi şi care se bazează numai pe activitatea computerului este ca o maşină
performantă de marcă superioară, dar nefolosită, uitată în garaj, unde
rugineşte. Este bine să folosim computerul cu măsură, fără să neglijăm
antrenarea potenţialului intelectual pe care îl avem, astfel încât să atingem
nivel după nivel superior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu