Fagurele (Honeycomb) - un model al comunicării virtuale

           Modelul social media de tip fagure (honeycomb of social media) a fost propus de Kiertzmann şi colaboratorii in anul 2011, in articolul Social media? Get serious! Understanding the functional building blocks of social media, publicat in jurnalul Business Horizonts.

Modelul este util pentru realizarea strategiei de comunicare în spaţiul virtual atât pentru companii, cât şi pentru persoane interesate in consolidarea notorietăţii online. Modelul are şase componente (building blocks): (1) identitatea, (2) conservaţia, (3) reputaţia, (4) activitatea, (5) grupurile, (6) sharing.

Blocurile funcţionale ale diferitelor site-uri, Kiertzmann et al. (2011)

sursa Kiertzmann et al. (2011)_Full_Article

1. Identitatea reprezintă măsura în care utilizatorii dezvăluie in mediul virtual cine sunt, de exemplu: nume, vârsta, gen, profesie sau alte date care îi caracterizează. Principala problemă pentru companii este cea a invadării spaţiului privat, deoarece chiar dacă utilizatorii postează date personale, asta nu înseamnă că nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu aceste date.


2. Conversaţia reprezintă măsura în care un utilizator comunica cu alţi utilizatori. Multe social media sunt proiectate pentru a facilita şi încuraja comunicarea. Companiile ar trebui să monitorizeze conversaţiile care le privesc (frecvenţă, conţinut, gradul în care le sunt favorabile) sau să iniţieze comunicarea cu utilizatorii pe teme de interes pentru firmă.


3. Sharing-ul reprezintă măsura în care utilizatorii schimba, distribuie şi primesc conţinut. Companiile ar trebui să identifice punctele de interes ale utilizatorilor şi să creeze conţinut care este atractiv şi poate fi împărtăşit cu alţi utilizatori.


4. Prezenţa este măsura în care utilizatorii ştiu dacă alţi utilizatori sunt accesibili şi disponibili. Companiile trebuie să identifice locurile şi perioadele în care publicul poate fi găsit şi atras în procesul de comunicare.


5. Relaţiile se referă la gradul în care utilizatorii sunt conectaţi între ei. Companiile pot identifica comunităţile din mediul virtual cărora le pot transmite mesajul dorit.


6. Reputaţia exprimă măsura în care utilizatorii pot identifica poziţia pe care o au intr-o reţea de comunicare online. Reputaţia exprimă încrederea pe care utilizatorii o câştigă din partea comunităţii virtuale. Companiile pot identifica persoanele care au o reputaţie ridicată pentru a-şi construi propria strategie de comunicare (Twitter - număr de followers, YouTube - numărul de vizionări, Linkedln - numărul de recomandări).


7. Grupurile reprezintă gradul în care utilizatorii pot forma comunităţi şi sub-comunităţi. Cu cât reţeaua este mai „socială”, cu atât grupul devine mai mare.




In concluzie, prin aplicarea unui astfel de model se poate asigura o abordare din mai multe puncte de vedere a identitatii online, fie ea corporatista sau personala.