Ați simțit vreodată frustrarea absolută generată de o poză neclară? Chiar când ai senzația că ai surpins prin obiectiv un cadru demn de un Pulitzer sau cel puțin demn de adulația nemărginită a amicilor de pe rețelele de socializare, realizezi la o privire mai atentă că datorită neputinței abilităților tale fotografice totul arată de parcă a fost surprins cu o neclaritate demnă de un discurs politic. Această frustrare este un impediment întâlnit atât de amatori care surprind cadre cu cele mai de bază aparate fotografice cât și de profesionisți care au averi considerabile investite în tehnica fotografică folosită. În esență totul se rezumă la un punct de focalizare greșit selectat, focalizarea fiind realizată pe un alt element din cadru decât pe subiectul dorit. O greșeală de iertat pentru majoritatea fotografilor amatori dar o problemă serioasă pentru cei care au dus pasiunea pentru fotografie la stadiul de artă a tot frământătoare sau a celor a căror fotografii le asigură realizarea profesională.
Producătorii mondiali de aparatură fotografică au experimentat cu o complicată tehnică denumită camera de tip plenoptică motivați să depășească acest obstacol al industriei. Acest tip de cameră folosește o matrice de micro lentile care surprinde absolut toată lumina din scena dorită. Focalizarea pe subiectul dorit fiind realizată cu ajutorul unor algoritmi în cadrul unui program de editare foto capabil să citească și să interpreteze informațiile capturate de matricia de senzori ai aparatului. Din toată trudă producătorilor de aparatură foto, oximoronic am putea spune, un gigant al industrie software și anume Adobe au creat un aparat foto capabil să înregistreze toată lumina din scena dorită. Fiind un prototip de 100 de megapixeli această surprinde toate informațiile din scena utilizând 19 lentile distincte, fiecare fiind dotată cu un senzor de 5,2 megapixeli iar fiecare imagine capturată poate fi focalizată în orice mod dorit de utilizator. Deși un echipament tehnic revoluționar invenția celor de la Adobe, viabilitatea comercială pentru muritorii de rând precum tu sau eu nu a fost niciodată realistă.
Viabilitatea comercială a unui sistem capabil să ofere posibilitatea refocalizări ulterioare a fost promisă iar unii susținători spun chiar că a fost atinsă de către două companii născute dintr-un anonimat total și anume Lytro și Raytrix. În următoarele rânduri vă voi vorbi de Lytro deoarece în umila mea opiniei sistemul lor se aproprie cel mai mult de un sistem viabil universal. Acesta folosește un sistem format dintr-un singur senzor capabil să înregistreze toate informațiile luminii din scena dorită și o lentilă formată din 6 elemente optice asemănătoare cu majoritatea obiectivelor pentru aparate DSLR. În următoarea figură puteți vedea o reprezentare grafică a acestui sistem.
Folosind algoritmi speciali creați pentru a interpreta informația captată de senzor focalizarea se face ulterior într-un program de editare foto oferind utilizatorului posibilitatea de a focaliza pe orice punct dorit din cadru. Marele avantaj pe care personal îl văd acestui sistem este că le oferă celor care nu au cunoștințele sau îndemânarea de a aplică setările necesare unui cadru reușit, să își exprime viziune fotografică mult mai simplu. Un exemplu comparativ cred că este de prisos.
Avantajele enumerate de compania Lytro sunt:
- portabilitatea, camerele lor fiind situate între un point and shoot și un rangefinder nefiind necesare lentilele interschimbabile atât de folosite în cazul DSLR-urilor
- funcționalitate instantă, fiind pregătite de a face o poză în sub o secundă
- sensibilitate crescută în cazuri de lumină slabă datorită naturii senzorului folosit
- focus ulterior
- posibilitatea de a crea o imagine 3D în software-ul de editare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu