Deși abstract titlul enunțat mai sus poate fi debordant pentru majoritatea dintre dumneavoastră, pentru un mic număr dintre voi cuvintele înșiruite mai sus își pierd valoare criptică și vă duc cu gândul către gigantul Intel și una dintre cele mai noi expresii adăugate în dicționarul Oxford al limbii engleze. Acum posibil vă gândiți ce legătură are expresia enunțată în semn de frustrare de 22 de ani de către personajul Homer Simpson din serialul de animație The Simpsons cu cea mai mare companie producătoare de microprocesoare din lume? Toți cei care sunt la curent cu lumea hardware din domeniul IT probabil știu câte ceva despre ciclul de producție și inovație tehnologică al celor de la Intel bazat pe doi pași simpli Tick și tock (vezi figura 1).
Tick reprezentând o nouă arhitectură de microprocesor iar Tock o rafinare a procesului de producție a acestei arhitecturi printr-un die shrink, ciclul de fabricație fiind de aproximatix 24 de luni. Cea mai nouă arhitectură lansată de Intel este Sandy Bridge, formată din microprocesoarele Core I5, Core I7 și chip-urile northbridge Cugar Point manufacturate pe procesul de producție de 32 de nm. Acestă nouă arhitectură a marcat un nou succes pentru Intel surclasând din perspectiva performanței principalul concurent AMD și o gură de aer proaspăt pentru utilizatorii datorită prețurilor competitive. Toate bune și frumoase în tabara Intel până săptămâna trecută când inginerii de la Intel Fab32 din Arizona au revizuit chip-ul northbridge Cougar Point ce prezintă un defectă de design care degradează performanțele comunicației cu hard disk-ul unui sistem. Mai precis acest chip de tip northbridge se găsește în plăcile de bază compatibile Sandy Bridge, și gestioneză comunicațiile dintre microprocesor și diferitele componente de tip Input/Output printre care și unitățile hard disk. (vezi figura 2)
Marea problemă pentru Intel este că din Ianuarie și până acum au fost produse și vândute milioane de astfel de chipuri către toți producătorii de plăci de bază și implicit milioane de produse bazate pe acest chip cunsumatorilor din lumea intreagă. Acum cu toți ne putem imagina că acest lucru nu poate fi benefic pentru vânzările celor de la Intel care au trebuit să oprească producția dar mai important trebuie să înceapă un proces de RMA (Return to manufacturer) pentru opt milioane de chip-uri comform estimărilor bloomberg. Doar costul de oportunitate în acest caz este estimat la 1 mld de usd, costul procesului de RMA fiind de doar 700 de milioane de usd. Fără să luam în considerare scăderea valorii acțiunilor Intel, compania s-a trezit în Q1 al anului fiscal 2011 cu o potențială gaură de 1,7 mld de dolari. Luând în considerare faptul că Intel a avut o cifră de afaceri de 43,6 mld de usd, un profit operațional de 15,9 mld de usd și un profit net de 11,7 mld în anul 2010 putem trage concluzia că deși viitorul gigantului nu este amenințat în nici un fel dividendele plătite acționarilor nu vor fi la fel de generoase ca în anul 2010 pentru anul fiscal 2011.
Cu toți putem să ne imaginăm cât de monumental a fost D’oh-ul exprimat de CEO-ul Intel Paul S. Otellini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu