Datorită facilităţilor de a comunica dincolo graniţe, spaţiu şi timp oferite omenirii de reţeaua Internet, noua scenă s-a transformat într-una digitală, dominată tot mai mult de micul„e”, acesta devenind noul „prefix al vieţii noastre” (MCTI, 2001). Astfel, noile afaceri devin e-bussines (afaceri electronice), comerţul modern devine e-commerce (comerţ electronic), îşi fac apariţia noi servicii electronice (e-services), se nasc noi comunităţi de tip virtual (e-communities). Cum bine a sesizat John Naisbitt în „Megatrends”, pe noua scenă suntem„inundaţi de informaţie, dar flămânzi după cunoştinţe”. Viziunea lui Alvin Toffler în „Şocul viitorului” e mult mai sumbră, el avertizând asupra iminenţei unui nou „potop”, de această dată nu de apă, ci de informaţii. Este greu de contestat faptul că lumea actuală, cu computerele interconectate în reţele Intranet, Internet şi Extranet, a deschis porţile potopului. Scenarii sumbre sunt uşor de imaginat: odată inundaţi de informaţii, oamenii vor rămâne paralizaţi, incapabili să aleagă între multitudinea de opţiuni; înecându-se în oceanul de informaţii; dacă scapă de potop, actorii acestui SF pot muri de foame, neştiind să cultive cunoştinţele – hrană indispensabilă supravieţuirii.
Cu cât avansăm mai mult în era informaţională, cu atât omenirea trebuie să se acorde o importanţă tot mai mare noii resurse strategice -informaţia/cunoştinţa, apărută pe noua piaţă digitală / piaţă electronică. Pe această piaţă în formare au avut şi continuă să aibă locschimbări importante legate de cererea şi oferta de informaţii (Hermans, 1997)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu