A folda sau a nu folda?

Este una dintre cele mai dese întrebări întâlnite în rândul a peste 350.000 de pasionați hardware din toată lumea. Deși sună foarte abstract pentru orice utilizator normal al unui computer personal, notebook sau netbook în viitorul apropiat am putea să ne punem cu toții aceeași întrebare.

Totul a pornit în anul 2000 când departamentul de cercetare în chimie al unei dintre cele mai importante universități din lume, mai precis Universitatea Stanford din Statele Unite derula un program de cercetare în domeniul dinamicii moleculare întâlnite în cazul proteinelor, mai precis modalitatea în care moleculele biologice se asamblează în proteine. Un model funcțional al acestui proces fiind unul dintre marele mistere ale biologiei moleculare. Studiul lor ar fi permis comunității ștințifice mondiale să înțeleagă mai bine dezvoltarea și evoluția multor boli dintre care cele mai grave fiind Alzheimer, Parkinson, cancer sau Huntington. De la începutul programului cercetătorii au realizat că au nevoie de o putere de calcul vastă, mult peste deloc neglijabilele condiții ale laboratoarelor proprii. Soluția ingenioasă a venit sub forma unui client de distributed computing. În esență orice persoană care are acces la un computer poate downloada acest client și va putea dona o parte din puterea de calcul a computerului personal către cercetătorii de la Stanford. Acest client poartă numele de Folding@Home și în scurt timp a devenit cel mai mare cluster de distributed computing din lume oferind celor de la Stanford o putere de calcul superioară oricărui supercomputer dar la o fracțiune din costuri.

În prezent Folding@Home este administrat de către un grup dedicat numit Pande al laboratoarelor de cercetare Stanford sub conducerea profesorului Vijay Pande. Scopul acestui grup este să optimizeze și să rafineze clientul de distributed computing astlef încât să devină norma oricăror cercetări medicale viitoare. Până în 30 August 2010, 72 de lucrări de cercetare ale principalelor laboratoare mondiale au fost publicate folosind rezultatele obținute de Folding@Home.

Succesul Folding@Home este bazat pe faptul că nu este bazat pe compiutere foarte puternice pentru procesarea datelor, folosește însă puterea de calcul a sute de mii de contributori ai proiectului. Acest lucrul este realizat prin clientul menționat anterior care rulează în background utilizând cicluri de calcul ale microprocesorului sau mai nou ale procesorului grafic. În orice compiuter modern microprocesorul sau procesorul grafic este foarte rar folosit la capacitatea lor maximă irosinduse ciclurile de calcul ale acestora. Clientul de Folding@Home odată instalat se conecteză periodic la un server pentru a descărca “unități de muncă”, acestea sunt pachete de date asupra cărora se fac calculele necesare de către microprocesor. Fiecare unitate de muncă terminată este trimisă la server. Deoarece integritatea datelor este punctul slab al orcărui proiect de distributed compiuting toate unitățiile de date sunt validate folosind o semnătură digitală de 2048 de biți.

Puteți întreba oare de ce 350.000 de entuziaști ai technologiei iși donează puterea de calcul pentru acest proiect? Un răspuns la îndemână ar fi că sunt motivați de spiritul filantropic. Din păcate după cum au observat inițiatorii proiectului spiritul filantropic nu a fost destul de puternic pentru a atrage cat mai mulți utilizatori astfel cercetătorii de la Stanford au avut o idee de success. De ce să nu tranforme un act caritabil intr-o competiție? Mai precis fiecare utilizator al clientului de Folding@Home înregistreză un nume de utilizator pe site-ul dedicat al Universității Stanford în momentul descărcării clientului, site pe care este postat un clasament în timp rea al tuturor utilizatorilor cu numărul de unității de muncă realizate. Mai nou aceștia pot forma echipe pentru a-și disputa supremația în a folda.